2 cai frumosi! Natural

Am auzit de curand ca suntem „programati” genetic pentru 120 de ani. Unde se pierde restul?
Desi voi ajunge in curand la o treime din aceasta calatorie genetica, imi dau seama deja ca sunt multe lucruri, trairi sau „timpuri” care se pierd. Natural.

Am copilarit la tara si pot recunoaste doar dupa miros rosiile crescute natural de cele „fortate”. Recunosc mirosul de pamant reavan, mirosul de ploaie sau mirosul iernii. Am crescut printre animale si pasari de curte, am mancat corcoduse, caise si mere din pom si stiu sa le apreciez in dauna celor „comerciale”, mai aratoase, cu forma perfecta, dar fara continut. Ne-am jucat, ne-am bucurat de copilarie si de natura.

Cate dintre aceste trairi vor mai fi actuale pentru copiii nostri?
Cati dintre ei deosebesc capra de oaie sau gustul de ou de tara de cel de „baterie”?
Cati dintre ei vor avea posibilitatea sa manance un fruct din pom, nu din supermarket?
Cati dintre copii mai stiu sa se joace in afara calculatorului?

Sunt intrebari care poate par exagerate acum, insa cand auzim despre Codex Alimentarium, despre plante/animale modificate genetic, vaccinari obligatorii sau usturoi pe baza de reteta incepem sa ne intrebam cum am ajuns aici si daca mai putem recupera ceva.

Nu ma opun progresului, insa imi dau seama ca fata de parintii sau bunicii nostri, suntem mult mai departe de natura. Chiar de natura umana.
Nu sunt fabulatii, chiar daca in imaginile urmatoare voi recurge la animale, ca in fabule.

Am avut privilegiul sa vad doi cai frumosi (nu 6 cai frumosi 🙂 jucandu-se liber, intr-un mediu natural.
Probabil ca peste cativa ani astfel de ipostaze vor fi din ce in ce mai rare, astfel incat am decis sa impartasesc aceasta imagine cu aceia care nu vor sa piarda legatura naturala cu viata adevarata.

Natural, simplu si adevarat.
Multumesc!

Tags:

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.