Nu mai stiu cum mi-a aparut in feed o emisiune a lui Andi Moisescu despre lautarie. Bine, titlul era si mai incitant, dar cam acesta a fost subiectul principal.
Bogdan Mihai Simion, cobzarul doctor in litere si lautarie
Daca n-ati urmarit inregistrarea cu Bogdan Mihai Simion, va invit sa nu mai pierdeti timpul.
In timp ce ascultam minunatia mi-am amintit de multe momente pe care le evoca Bogdan.
In primul rand, copilarind la tara am auzit-o de multe ori pe Mamamare cantand. Nu erau cantecele pe care le auzeam la televizor, ci mai degraba ceva in genul doinelor. Cred ca si atunci cand ne „zicea” de deochi, descantecul avea o anumita melodicitate.
Eram prea mic incat sa-mi mai amintesc melodiile, insa am retinut ca nu semanau cu cele „oficiale” de la TVR.
Mai tarziu, cred ca eram prin liceu cand am fost la nunta unui var la tara. Pe langa faptul ca mi-am rupt pantofii la propriu jucand langa cortul pus pe drum, am fost fascinat de jocurile locale. Pe vremea aia se punea un cort cu banci lungi de lemn, se stropea drumul de pamant cu apa si acolo era ringul de dans joc.
Erau anumite jocuri pe care le jucau toti, dar si unele pe care le stiau doar cativa. Apoi urmau altele, stiute de altii si tot asa.
Iar mai spre dimineata se schimbau si ritmurile. Nu mai erau melodiile „oficiale” pe care le auzeai la toate nuntile, ci o lautarie locala cu ritmuri proprii pe care le stiau doar in zona respectiva.
Terroir popular, ca sa zic asa
Mi-am amintit de acele momente mai tarziu, prin 2005-2006. Am fost la Goicea, in judetul Dolj, ca sa ajutam la lansarea unui candidat local la primarie. Eu eram implicat in politica la nivel de municipiu, dar fiind in zona copilariei am mers impreuna cu colegii de la judet.
Stiti cum este, omul locului se simte altfel cand veneau oamenii de la centru, avocati, doctori, ingineri etc. Evenimentul a decurs cam asa. Ne-am strans in sala prafuita a Caminului Cultural, au vorbit oamenii de la centru, apoi au dat cuvantul candidatului local.
Organizatia de tineret a impartit pliante celor prezenti, apoi pe drum in jurul Caminului Cultural. Cam asta a fost activitatea politica, dar n-am putut sa-i refuzam cand ne-au invitat la masa.
Langa camin era o terasa de vara cu cateva mese, pe care asezasera cateva farfurii cu salam si branza, alaturi de paine de casa. Nu era Salam de Sibiu sau vreo alta minunatie, insa branza de tara si painea in test aveau terroirul cu ele. Cei care nu erau cu masina au mai gustat si dintr-o oala cu vin de tara, apoi au aparut si 2 lautari. Cam garboviti, cam fara dinti, insa stiau bine la chitara si la vioara.
Fiecare cu teritoriul sau
La inceput au cantat doar lautarii, melodii pe care le cam stia toata lumea. Apoi au inceput sa cante melodii locale, pe care nu le mai auzisem, desi locul copilariei era la mai putin de 15 km distanta. Erau cu totul altele fata de melodiile pe care le auzisem la nunta din copilarie. Alte cuvinte, alta linie melodica, dar asta n-a fost decat inceputul.
La un moment dat, unul dintre cei prezenti a inceput sa cante, apoi lautarii s-au aliniat cu ritmul la ceea ce canta el.
Evident ceva nou, nemaiauzit pana atunci. Avea voce buna si punea suflet in ceea ce canta, iar la final a primit aplauze. A mai cantat inca vreo 2-3 melodii, pana cand unul dintre cei din jur l-a rugat sa cante si o anumita melodie.
La care omul a zis ca nu, asta s-o cante Nea Ixulescu, ca era melodia pe care o canta taica-sau. S-a ridicat nenea respectiv si a inceput sa cante. Se vedea ca traieste melodia, pentru ca i se simteau mandria si bucuria in ochi. Ii placea sa cante, dar nu prea mai avusese parte de astfel de momente.
Inutil sa mai spun ca nu auzisem niciodata nici versurile si nici melodia respectiva. Apoi au inceput si ceilalti sa cante din „teritoriul” lor popular, acompaniati sau nu de cei 2 muzicanti. Unele dintre melodii le stiau lautarii locali, la altele ascultau si ei impreuna cu noi, pentru ca se terminase lautaria lor si erau pe alt teritoriu.
Lautarie si bucurie
Mi-am amintit de aceste momente ascultand inregistrarea cu Simion cobzarul. Cred ca inca mai sunt astfel de oameni si astfel de momente pe la tara, dar din ce in ce mai rare.
Imi aduc aminte de un moment din 2017. N-am reusit sa imortalizez decat finalul, insa am prins un pic dintr-o melodie cantata la Sarbatoarea Zaibarului si Prazului in Bailesti.
Daca v-a placut momentul cu Bogdan Mihai Simion, urmat de amintirile de langa Caminul Cultural din Goicea, zic sa continuam in acelasi ritm.
Spor ascultator!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
