Doar ce-am revenit din mini-vacanta vieneza si m-am reintegrat natural in atmosfera lui Shakespeare si-al lui Macbett la Craiova.
Anotimpurile dialogului despre teatru
Dupa debutul cu spectacolul total marca Lepage, ieri am fost mai intai la conferinta de presa „Anotimpurile dialogului despre teatru”.
Sunt experiente diferite la Craiova si pe alte scene din tara.
Dar am ascultat multe marturisiri sincere si peste toate o amintire de la editia Shakespeare din 2016, cu versiunea japoneza Richard II.
A fost spectacolul care m-a impresionat cel mai mult din toate editiile Shakespeare de pana acum.
In 2018 am aflat ca unul dintre cei mai importanti shakespeareologi ai lumii, Michael Dobson, a declarat ca este „probabil cel mai rascolitor si tulburator spectacol de teatru vazut in viata lui”. Declaratia a fost facuta in Japonia, iar referinta era la o piesa vazauta in 2016 la Festivalul Shakespeare din Craiova.
Ei bine, interventia online din cadrul conferintei mi-a adus aminte despre acele momente, dar si despre momentele actuale. Despre realitatea de dincolo de teatru si de arta.
Daca Michael Dobson vorbea despre spectacol si festival, iar acum din Japonia revin acele momente, inseamna ca a fost ceva cu adevarat memorabil.
Memorabila va fi si trecerea la editie anuala a festivalului Shakespeare. Formidabilul Emil Boroghina ne-a anuntat ca se doreste ca dupa editia din 2024, urmatoare editie de Festival Shakespeare la Craiova sa fie in 2025.
Conferinta de presa s-a incheiat cu lansarea cartii Durerea, dincolo de teatru, de Octavian Saiu.
Macbett si realitatea dureroasa de dincolo de teatru
Macbett-ul lui Purcarete, in versiunea lui Eugen Ionescu este o trimitere dura la tiranie si la realitate.
Intr-o societate in care triumfa tirania absoluta, absolut toti sunt croiti dupa modelul tiranului.
Copii si copii tiranici, nici copiile si nici copiii tiranilor nu se pot desprinde de obiceiurile predecesorilor. Si nici macar de cuvintele lor, care sunt preluate si duse mai departe, exact la fel ca si tradarile.
Au fost si cateva momente carageliene bine prinse de stilul absurd al lui Eugen Ionescu:
- momente eterne si efemere,
- sa afle generatiile actuale, cele viitoare si chiar cele trecute,
- discursul victorios al tiranului este porunca pentru cei vii, pentru cei raniti si chiar pentru cei morti.
Punerea in scena este foarte interesanta, cu multa miscare in sala, cu zgomote razboinice si aparitii neasteptate.
Tragediile crimelor si ale razboiului sunt domolite din cand in cand cu momente hilare. Cu aceasta ocazie mi-am mai amintit si cateva injuraturi in limba maghiara 🙂
Daca n-ati fost aseara la Macbettul lui Purcarete, dar aveti alte ocazii sa vedeti spectacolul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, sa nu cumva sa ratati momentul.
A propos de momente hilare, spectacolul s-a terminat in timp ce echipa tehnica strangea recuzita si demonta scena.
Viata e o scena, iar Craiova este scena plina de viata a Festivalului International Shakespeare pana pe 29 Mai.
Spor incantator!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
