Covorul Oltenesc, traditie reinviata cu fonduri europene

In toamna anului trecut am ramas tintuit in fata minunatiilor de la Covorul Oltenesc, descoperite la un targ organizat in Craiova.

Pana sa ma dezmeticesc bine, am observat ca minunatiile erau lucrate chiar „la tara” la mine. Adica in satul in care am copilarit, Macesu de Jos in judetul Dolj.

covoare oltenesti made in Macesu de Jos

N-o cunosteam pe Anca Dumitrescu dar dupa primele cuvinte schimbate parca ne stiam de-o viata. Eu sunt pasionat de obiceiuri si traditii iar faptul ca la mine la tara se intampla o astfel de „lucrare” m-a facut tare mandru.

Pe langa covorul mostenit de la bunici, Anca a mostenit si indemanarea si vointa de a continua traditiile oltenesti.

covorul mostenit de la bunici

Am copilarit la tara si prin cotloanele memoriei mai exista inca amintiri cu razboiul de tesut. Mi le-a reamintit Anca.

razboi de tesut

La fel cum imagini cu vartelnita, fusele si suveica trec repede prin fata ochilor.

vartelnita

Fiind copii ne mai jucam cu ele iarna, cand bunica lucra la covorul de tesut. Unele dintre covoarele tesute de bunica mea inca mai sunt pe peretii casei de la tara. Pe vremea copilariei, in timpul iernii toate femeile „intrau in razboi”. Covoarele erau apoi vandute „la oras” sau ramaneau pentru zestre.

Intre timp interesul pentru covoarele traditionale a scazut si mestesugul a devenit tot mai rar in satele noastre.

M-am bucurat sa cunosc pe cineva care reinvie traditia si respecta elementele de baza pentru covorul oltenesc.

Anca Dumitrescu

Atat de mult mi-a placut initiativa Ancai incat i-am promis ca o voi ajuta cu promovarea traditiei.

Covorul Oltenesc

O prima idee s-a materializat in concursul pentru bloggeri, in cadrul caruia au fost 18 articole si 10 premii castigate de bloggeri din toata tara. M-am bucurat sa vad cum mini-covoare oltenesti au ajuns la bloggeri din Prahova, Hunedoara, Cluj Napoca, Galati, Focsani, Tulcea sau Bucuresti.

Apoi, pe 1 Decembrie am invitat-o pe Anca sa asigure cadrul unui eveniment deja traditional alaturi de bloggerii craioveni. Si in timp ce noi sarbatoream Ziua Nationala a Romaniei inconjurati de covoarele oltenesti, am aflat ca traditia tesutului covoarelor populare a intrat in Patrimoniul UNESCO. Mai exact in Lista Reprezentativa a Patrimoniului Cultural Intangibil al Umanitatii.

Pai daca „scoartele populare” sunt apreciate la nivel mondial, n-ar fi pacat sa nu ne mandrim cu ele?

Ne-am reintalnit cu covorul oltenesc si la alte targuri sau evenimente, Anca fiind omniprezenta la toate targurile din Craiova si nu numai. Ba mai mult, in mini-weekendul de Rusalii am vizionat Bastionul Tesatorilor de la Brasov si am aflat ca aici are loc un proiect cultural numit Razboaie in Bastionul Tesatorilor.

Ce credeti ca am facut? Le-am spus celor din muzeul Bastionului Tesatorilor despre Covorul Oltenesc. Dar am anuntat-o si pe Anca Dumitrescu despre eveniment. Ca doar ne mandrim cu covorul oltenesc si ne bucuram sa-l vedem peste tot 🙂

Gand la gand cu bucurie, atunci am aflat si despre EU in my region – Blog Contest.

Covorul Oltenesc la EU in my region

Cum este vorba chiar despre satul in care am copilarit si despre un proiect UE care reinvie traditia populara, am zis ca n-as rata un asemenea prilej.

Iata-ma deci facand cunoscut lumii intregi pasiunea cu care se lucreaza covorul oltenesc la Macesu de Jos, in judetul Dolj.

Despre cum a luat nastere proiectul a povestit Anca in interviul de la Alto Media.

Dar nu mi s-a parut suficient asa incat am facut si eu o vizita de documentare la atelierul din Macesu de Jos. Ca doar e la mine la tara 🙂

Atelierul Covorul Oltenesc

Asa am aflat ca proiectul „Infiintare atelier mestesugaresc de tesut covoare traditionale” a fost finantat in cadrul PNDR 6.2.

Le-am cunoscut si pe fetele cu maini dibace din atelierul Covorul Oltenesc. In ordinea numerelor de pe tricou covor, Ana-Maria, Cristina si Nicoleta.

fetele cu maini dibace

De altfel, covoarele oltenesti sunt denumite dupa fetele care lucreaza la ele.

motive florale

Dupa cum se vede, la covoarele mai mari lucreaza cate doua, Ana-Maria si Cristina.

Ana-Maria si Cristina

La covorase lucreaza o singura persoana, aici Nicoleta.

Nicoleta

Iar dupa ce se termina un covoras, acesta ramane agatat „in fire” pana cand se termina si celelalte care sunt lucru pe aceeasi grila.

unul gata, altul in lucru

Deoarece am ajuns in jurul pranzului, asa cum se intampla la sat, m-au intampinat cu paine in test, ceapa verde, branza, rosii si pui fript.

paine in test si ceapa cu branza

Painea in test in care am indesat branza si cateva fire de ceapa mi-a adus in minte, odata in plus, gustul copilariei traite la tara. Sarut-mana pentru masa!

Mi-am luat la revedere si le-am lasat sa desavarseasca in continuare minunatiile de la Covorul Oltenesc.

De ce mi se pare senzational proiectul Covorul Oltenesc

Nu doar faptul ca o asemenea traditie merita pastrata este foarte important. Ci mai ales ideea ca traditia sa renasca chiar la sat. Si faptul ca dau viata covorului oltenesc chiar locuitoare din mediul rural.

Plus ca acolo se creeaza locuri de munca si se adauga plus valoare traditiilor populare. Aceste lucruri mi se par extraordinare si merita sustinute in continuare.

Pana la urmatoarea vizita va las cu imagini din atelierul de la Macesu de Jos.

Spor!

Update:

Proiectul „INFIINTARE ATELIER MESTESUGARESC DE TESUT COVOARE TRADITIONALE” a avut numarul n06200000021541700233 in cadrul PNDR 6.2 din 2016. Informatii la http://www.afir.info/

4 Comments

    • Daniel Botea
  1. RecenziiReale
    • Daniel Botea

Leave a Reply