NIMIC mai simplu si mai frumos decat in Festivalul Shakespeare

Mi-a placut foarte mult spectacolul italienilor „NIMIC in numele tatalui al fiului si al libertatii„. Balletto Civile a reusit o adaptare interesanta dupa Regel Lear, in care povestea a fost construita in pasi de dans, cu mai putine cuvinte. Si cu mai putina brutalitate, in comparatie cu alte spectacole.

Mi-am dorit sa vad si un astfel de spectacol, dupa ce in editia trecuta am aplaudat Hamlet in stil Flamenco, alaturi de Jesus Herrera si Flamenco Ballet din Spania.

Flamenco Hamlet muzical

Acum n-a mai fost Hamlet, ci Regele Lear. N-a mai fost cu cor si cu desfasurarea de forte de la Teatrul National. A fost un decor mai simplu, pus in evidenta de miscarile armonioase ale actorilor si de vorbele in italiana, franceza si engleza.

NIMIC

NIMIC

Ba chiar mi s-a parut ca aud si spaniola in melanjul pe care l-a prezentat Bufonul/Nebunul Fabio Bergaglio. In acelasi discurs a armonizat limbile straine cu miscari sugestive ale mainilor si corpului.

A fost si spectacolul la care n-am simtit nevoia sa ma uit la subtitrare. Fiind mai putine cuvinte, am preferat sa urmaresc evolutiile actorilor. Apoi, a fost usor de inteles din italiana, engleza si un pic de franceza.

Balletto Civille - NIMIC

Spectacolul Balletto Civile a fost presarat cu multe glume si aluzii la viata cotidiana, astfel incat a fost un Lear cu multe rasete in sala.

Aceasta abordare a reusit sa aduca o nota mai relaxata spectacolului, pe care am apreciat-o mai mult decat in cazul altor variante mai sangeroase.

NIMIC-ul scris cu litere mari din titlul spectacolului a fost accentuat de cateva ori pe scena.

Au fost cateva idei despre „frumusetea care nu conteaza” si despre nimicurile cu care ne consumam viata. Iar la final, ideea ca NIMIC nu este mai important decat libertatea.

As adauga ca nu-i nimic mai frumos decat libertatea de expresie in cadrul unui festival international de teatru.

Doi tineri din Verona

Ramanem in spatiul latin, pentru ca am vazut si spectacolul in limba spaniola Doi tineri din Verona, de Declan Donnellan si Nick Ormerod.

Aportul muzical a fost si aici prezent, ba chiar am avut cateva momente de muzica disco 🙂

N-a mai fost o surpriza sa vad actori care joaca mai multe roluri sau imagini din plina natura proiectate pe fundal.

Doi tineri din Verona

Altceva mi-a atras insa atentia. Actorii care nu luau parte la o scena, ii urmareau din spatele zidului sau din partile laterale pe cei care jucau.

Iar inainte de inceperea scenei le corectau pozitiile initiale in care erau surprinsi de jocul de lumini.

Am perceput acest joc ca pe o metafora referitoare la vorbele marelui Will despre „viata care este o scena”. Toti suntem actori, dar de multe ori devenim spectatori in viata noastra.

Venus si Adonis

Am incheiat spectacolele din cadrul Festivalului International Shakespeare cu Venus si Adonis la Teatrul Colibri.

A fost o alegere inspirata, deoarece inainte de spectacol am fost martori la decernarea Premiului Shakespeare pentru excelență artistică. Sir Gregory Doran, regizorul piesei de teatru, a fost premiat pentru intreaga activitate dedicata lui Shakespeare.

Sir Gregory Doran

Cu aceasta ocazie, am aflat de la directorul British Council ca Festivalul International Shakespeare din Craiova este cel mai mare din lume. Si a multumit Craiovei pentru acest lucru.

Apoi am apreciat un spectacol clasic, in care povestea de dragoste dintre Venus si Adonis a fost spusa cu ajutorul marionetelor. Si cu ajutorul muzicii clasice de chitara. Si cu naratorul care ne dezvaluie povestea de dragoste.

Venus si Adonis

Si aici au fost momente vesele, care au mai racorit caldura nesuferita din sala.

Mi-a placut foarte mult felul in care s-a transformat scena. Pe scena era prezenta o alta scena, cu cortina si ecran in spate, unde erau jucate ca intr-un film marionetele pe un fundal proiectat.

Nimic mai simplu

Daca priviti cu atentia globul pamantesc din scena de pe scena, la final se transforma intr-un craniu. Este moartea ale carei brate atarna pe scena. La final bratele il acapareaza pe frumosul Adonis si ocupa toata scena. Iesind din scena de pe scena, bratele mortii au devenit marionete gigantice, manuite de mai multi actori.

Sfarsit de spectacol si de festival, insa doar pentru editia din 2026.

Spor in 2028!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.