Ursus Verde si calu’ lu’ Fat Frumos

Stiti deja ca sunt fan Ursus Black dar ceea ce nu stiti este ca primul Ursus preferat a fost Ursus Verde, ca nu degeaba sunt eu blogger verde si natural 😉

Dar mai bine sa va spun cum am descoperit Ursus Verde prin anii ’90. Eram studenti si mergeam cu cortul si rucsacul la munte, iar prin ’91 si ’92 am fost si in Apuseni.

Iar daca in ’91 urcasem de la Scarisoara in sus, acum am zis sa venim de sus in jos, ca ni s-a parut noua pe harta ca ar fi mai scurt drumul pana la Cabana Vladeasa 🙂

Cu noaptea-n cap am coborat noi din tren la Huedin si pana sa mancam cate ceva a inceput sa se lumineze. Ne-am luat rucsacii in spate si dupa cateva sute de metri ne-am intalnit cu un localnic calare pe cal, pe care l-am intrebat cam in cat timp ajungem la Cabana Vladeasa.

– Cam 2 ore de mers cu calu’, a zis omu’ si ne-a umplut de sperante, pentru ca data trecuta mersesem mai mult, iar acum aveam rucsacii mai grei, asteptandu-ne la o distanta mai mica.

Am mers noi 1 ora, am mai mers inca una si am dat peste o vale plina de zmeura. Era si cazul sa facem o pauza, ca eram cam rupti si de efort si de pofta 🙂 Chiar ma gandeam ca daca e asa aproape de Cabana Vladeasa o sa dau zilnic fuga la o zmeura si sper sa nu ma intalnesc cu ursu 🙂 M-am intalnit, dar sa nu anticipam…

Am stat noi cam o ora sa ne indopam de zmeura, ne-am mai pus si in bidoanele de apa care se golisera si hai iar la drum. Am mai mers cateva ore si nici urma de cabana. Eram pe un drum forestier care urca intr-o curba larga si credeam ca la capatul care se vedea dupa curba vom zari cabana. Da’ de unde?

Am ajuns acolo transpirati (se incalzise deja) si un prieten care avea cel mai greu rucsac a dat cu el de pamant si-a zis ca se baga la umbra sa traga un pui de somn ca l-a rupt rucsacul si nu mai poate. Si eu aveam rucsac si cort, si chiar daca nu chiar asa greu, am ramas si eu la umbra.

Cei care facusera traseul s-au simtit vinovati si au luat-o inainte, ca sa zareasca cabana, iar noi am scos sacii de dormit, i-am intins la umbra si ne-am bagat la somn. Dupa o ora-doua de tras la aghioase, am auzit asa ca prin vis un zgomot de motor. Ne-am trezit si-am vazut la baza curbei un camion care duduia din greu si urca incet-incet panta.

Ne-am facut repede bagajele si pana a ajuns la noi eram gata. I-am facut cu mana, l-am intrebat daca ne duce si pe noi la Cabana Vladeasa si ne-am urcat. Partea „frumoasa” era ca dupa curba respectiva drumul era in zig-zag, iar cei care o luasera inainte tot ziceau, dupa coltul asta trebuie sa fie, dupa coltul asta trebuie sa fie… Si-au tot zis asa pana cand s-au oprit si ei sa se odihneasca, ca drumul tot in urcare era.

Dupa vreo jumatate de ora de mers cu camionul i-am gasit si pe restul, i-am luat si pe ei si in alte 20-30 de minute am ajuns la Cabana Vladeasa. Am scos o bancnota cu Avram Iancu (doar ce aparusera) si soferul ne-a zis ca el vrea bani romanesti 🙂

Nu mai vazuse bancnota de-aia acolo pe munte si cand ne-am dus la bar si i-a zis barmanul ca e OK a fost cel mai fericit, ca la el in sat nu mai avea nimeni asa ceva.

Noi am fost si mai fericiti, pentru ca am vazut Ursus Verde la cabana. Ne gandeam ca o fi scumpa in varf de munte, dar cand am vazut ca e mai ieftina decat berea care se facea atunci prin Craiova si mai ales ca e mult mai buna… ne-am pus pe degustat.

Stand asa cu berea in mana ne-am dat seama ca in afara de Ursus Verde ni s-am mai intamplat inca o minune in ziua respectiva: ne-am intalnit cu Fat Frumos. Pai clar ca ala era calu’ lu Fat-Frumos daca facuse doar 2 ore, iar calaretul nu putea fi decat… Fat-Frumos. Nu prea arata, dar nu te pui cu personajele de basm.

Revenind la realitate, ne propusesem sa stam 2 zile in preajma Cabanei Vladeasa, dar pe motiv de Ursus Verde am mai stat inca o zi. Iar din ziua aceea Ursus Verde a fost pentru multi ani berea noastra preferata. Pana cand… intr-o zi a disparut 🙁

Azi am aflat de la Dan Ciulea ca a reaparut Ursus Verde. Ursus Verde seulement pour les connaisseurs care l-au baut si inainte. Pentru ceilalti… Ursus Pils, cum este denumirea oficiala.

Si tot taunind eu pe site pe la Ursus am descoperit si berea nefiltrata. Abia astept sa le gust pe ambele, iar la Ursus Verde sper sa-mi reamintesc gustul de altadata, ca tare bun era 🙂