 |
| © Igorr | Dreamstime.com | Red wine |
Am lucrat intr-o firma franco-romana, avand un patron francez. S-a casatorit cu o romanca si s-a stabilit in Craiova, dupa ce si-a transferat afacerile in Romania. Foarte gurmand, aprecia toate specialitatile romanesti, de la sarmalé cu mamaligutá (cum pronunta el), pana la Zaibarul nostru oltenesc. I vom spune in continuare Francezul.
Foarte bun cunoscator de vinuri, stia sa aprecieze un vin nobil si sa-l bea cu placere. Si chiar daca Zaibarul nostru este un soi hibrid, nu vin nobil, spunea ca este „quelque chose de spécial”. Ii placea mai ales Zaibarul negru si tare, supranumit in limbaj popular „Troscau”. Va las pe voi sa ghiciti de ce, dar pana cand ghiciti… va invit sa va pregatiti de umor negru cu vin rosu 🙂
Francezul nostru aprecia foarte bine si specialitatile din tara natala. De fiecare data cand se ducea in Franta in vacanta, avea grija sa se respecte cu bunatati si sa-si viziteze toti prietenii.
Rezultatul era ca dupa 2 saptamani de stat in Franta, se intorcea cu 5-6 kilograme (proprii) in plus. Si revenit in Romania, incerca sa remedieze problema prin dieta.
Asa s-a intamplat si atunci, cand dupa ce s-a intors cu vreo 7 extra-kilograme, Francezul nostru se bagase la o cura cu lubenita (pepene verde, pentru neolteni).
Toate bune si frumoase pana cand intr-o zi colegii mei au adus de la tara must de Zaibar, stiind ca Francezului ii place foarte mult. Am baut si noi cate un pahar. Cred ca Francezul nu mai bause o asa bunatate, astfel incat a baut o cana mare. S-a amuzat de „mustatile de must” si de limba neagra-mov care ramane dupa degustarea mustului si a mai baut inca o cana.
Ne-am facut noi treaba la serviciu, ne-am dus acasa si a doua zi am observat ca Francezul, care era foarte matinal si inaintea tuturor la job, intarzie. O ora, doua … Cand incepusem sa ne facem griji apare si el cu parul valvoi, cu ochii negri si cam palid la fata.
L-am intrebat ce-a patit, dar era foarte suparat si nervos si n-a zis nimic. S-o fi certat cu nevasta-sa, am zis noi si ne-am vazut de treaba. Dupa ce s-a mai linistit, a inceput sa povesteasca, spunand ca este suparat pe noi pentru ca l-am lasat sa bea doua cani de must 🙂
Ne-a spus ca seara il cam durea stomacul, iar sotia lui i-a zis sa nu mai manance nimic ci doar sa bea un iaurt. Ea nu stia despre cura lui cu lubenita. Probabil ca seara manca normal, iar dimineata bea o cafea inainte de plecare. Doar la serviciu tinea cura cu lubenita.
Asa ca a gasit Francezul o Sana prin frigider, a golit-o si s-a dus la culcare, sperand sa se linisteasca si durerea. Da’ de unde?
Dupa cafea, lubenita, must si Sana, toata noaptea a fost de planton la toaleta. Atunci a aflat si nevasta-sa despre cura lui si despre meniul deosebit din ziua precedenta. Probabil ca pana la urma i-a dat vreun medicament ceva, astfel ca s-a potolit „framantarea”.
Insa noi nu ne mai potoleam din ras cand ne-a povestit. Pana la urma a inceput si el sa zambeasca, recunoscand ca a fost o experienta… „quelque chose de très-très spécial”.
Particip cu acest articol la SuperBlog 2013, proba sponsorizata de Reeija.ro.
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
Jo's
Ha, haaa! Quelque chose tres drole:))) (spun eu cu franceza mea de baltă şi cu google translate)
Daniel Botea
Drole-drole, dar sa nu fii tu in rol 🙂
Pinky Rainbow
Vai de mine, crunta intamplare! Saracul francez! :))
Daniel Botea
Si crunta si toata noaptea 🙂