Leapsa de dor

Iete na, de la Simo’, o leapsa de dor. Ca sa-mi vina dor de doruri, cred ca merge pe un fond muzical.

Si ca sa trec la dor cu dor, incep cronologic si usor-usor.

Leapsa de dor

Mi-e dor un pic de copilarie, cand ma duceam cu bunicul la pescuit. Ma mai duc si acum. Sper doar ca bunicii se bucura de acolo de sus de fiecare data cand prind un peste.

Mi-e dor de bunatatile „bunicesti” care mi-au aromat copilaria: coconete, peste la cuptor, varza calita, fasole tare, raci de ciusca, mamaliga si altele pe care doar „mamamare” le facea atat de bune…

Ca sa-mi amintesc si de scoala generala, mi-e dor de momentele acelea cand Craiova Maxima cucerea Europa fotbalistica. Iar noi urmaream meciurile la scoala, tremurand de emotie.

Mi-e dor de colegii de liceu. N-am reusit sa facem nicio intalnire de „n” ani, iar cu unii dintre ei nu m-am mai intalnit de la terminarea liceului.

De facultate nu pot spune chiar ca mi-e dor, pentru ca ar trebui sa ma gandesc mai mult la dor-durere 😉 Dar de colegi da. Ar fi loc si aici de o intalnire de „n” ani.

Mi-e dor de atmosfera pozitiva de la intalnirile URR.

Mi-e dor de Vama Veche – veche-veche, asa cum era odata – si de un „Tarator” la Bibi 🙂

Trecand la doruri externe, mi-e dor de colegii de la seminariile RSI Budapesta. Dar cu o parte dintre ei ma voi intalni pana la sfarsitul anului.

Mi-e dor de Franta si de Paris, dar si aici sper sa ajung cat de curand.

Mi-e dor de… duca, asa ca ma duc de pe blog si va las sa preluati leapsa… 🙂

Eu am scris 10 doruri, asa ca nominalizatii din Blog and roll 10 sunt lepsuiti de mine, indiferent ca le era sau nu dor de inca o leapsa de dor 🙂

Spor lepsuitor!

Daniel Botea

Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.

Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei