Albus de ou transformat in savoare la Miercurea fara carne

Mi-a facut doamna mea eclere si am ramas cu o cana de albus de ou. N-aveam chef de chec si oricum imi plac mai mult eclerele. Sau eclerurile.

Asa ca m-am gandit la alte variante culinare, pe care va invit sa le descoperiti in continuare.

Albus de ou la micul dejun

Prima idee care mi-a venit in minte avand surplus de albus de ou a fost sa fac o omleta in genul Clompi. Mai degraba un fel de Alba ca zapada, avand in vedere lipsa galbenusului.

Asa ca m-am gandit cu ce mai inveselesc compozitia din punct de vedere coloristic 🙂 Nu puteau sa lipseasca branza de oaie si prazul, dar m-am gandit si la ceva mai colorat. Intre rosii cherry si sfecla rosie am ales prima varianta, ca sa nu difuzeze sfecla in toata omleta.

Am renuntat la smiley gen sfecla rosie, insa au ramas urmele pe omleta 🙂

Asa ca am pastrat ideea cu sfecla pentru varianta 2 de albus de ou. Mai intai am facut friganele. Dar in stilul meu, in sensul ca nu le-am prajit in ulei. Le-am copt in tigaia de clatite fara ulei. Dupa ce-am facut omleta Alba ca zapada rumena in obraji de la rosii cherry, era oricum incalzita tigaia de clatite.

Asa ca am uns feliile de paine cu maia si masline cu albus de ou si sare, apoi le-am pus la copt.

Daca tot n-am intors omleta in stilul Clompi (din cauza rosilor cherry), am intors mai bine friganelele. Asa aratau inainte de innobilare cu ingredientele din dotare.

Peste friganele am mai adaugat zacusca, icre, si pasta de masline.  Asa arata ultima parte din micul dejun, ca sa fie #cudetoate!

In intervalul dulce 09:00 – 11:00 am savurat gutuie cu ciocolata neagra.

Si un ceai de portocale si turmeric, indulcit cu merisoare.

Salata orientala la pranz

La pranz am poftit iar la salata orientala. Insa de data asta n-am mai facut-o cu ceapa verde, ci am inlocuit cu praz.

Dupa salata a mers bine o cafea neindulcita, insa alaturi de eclerele din prima imagine 🙂

Dupa cum vedeti inca n-am mancat multa branza pe ziua de azi, decat putin in omleta alba. Asa ca, fan branza cum sunt, ma revansez mai pe seara. Inca nu m-am hotarat ce sa fie:

• pizza cu branza,
• placinta cu branza,
• vreo bucatareala cu Camembert copt si praz sau alte traznai.

In orice varianta merge bine si un pahar de vin.

Placinta cu branza sarata, marar si ceapa

A mers bine cu o placinta cu branza sarata, ca la tara preparata.

In copilaria petrecuta la tara, cand ne facea bunica-mea paine in test, luam un codru de paine calda si-l umpleam cu branza. Daca era si ceapa verde prin gradina, bagam si ceapa.

Mai mult, cateodata ne facea „coconete cu branza”. Coconetele era o painica mai mica si mai plata, facuta tot din coca din care se facea painea in test. Doar ca fiind mai mic, coconetele se punea in spuza de langa test si se dogorea la caldura testului.

Alta diferenta era ca in coconete se punea branza, care se cocea incet la caldura testului. Ei bine, coconetele ala cu branza il mancam la tara cu ceapa verde din gradina.

Acum am luat o placinta cu branza sarata si pentru ca era fierbinte, am despicat-o in 2 si i-am pus ceapa verde si marar. Apoi am impaturit-o la loc si am inabusit-o inca vreo 10 minute, sa se aclimatizeze continutul.

Asta e minunatia, care a mers bine cu un pahar de vin rosu.

Pofta buna fara carne!

Update:

Daca va face cu ochiul o branza in forma mai uscata, va pofesc la Brindusa la o focaccia cu branza si seminte.

Daniel Botea

Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.

Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei