Pai despre ce vorbim noi aici, dom’le?

Vorbim despre Teatrul ACT si despre spectacolul de la Craiova, pe scena Teatrului Colibri.

Prima data am zis ca merg, pe urma cand am vazut ca este fix de ziua mea, am stat pe ganduri, doar pana cand o bloggerita din Bucuresti a scris despre ce vorbim noi aici. Mi-ar fi parut rau sa nu mai gasesc bilete, dar le-am prins pe ultimele, pe scaune suplimentare 🙂

Nu-i mai vazusem live nici pe Marcel Iureş si nici pe George Mihăiţă, iar piesa dupa „Morometii” a fost o ocazie superba.

Spectacolul este unic, bazat pe dialogul „prostesc” despre „niste prosti”. „N-are a face”, „re-fuz” sa cred ca totul este despre prostie, dar „asta e nivelul”. Am subliniat cateva cuvinte cheie ce revin mereu in dialogul dintre Ilie Moromete (Marcel Iureş) si Cocoşila (George Mihăiţă).

Compilatiile pornite de la Morometii lui Marin Preda aduc in discutie subiecte actuale, dintre care eu am ghicit in doua momente televiziunea 🙂 Prima data cand se vorbea despre „prostire” si a doua oara la scena in care vezi doar trei culori – verde, rosu si albastru (galben nu 😉 – si incepi sa vezi prin oameni dupa ce „te-a batut soarele in cap”. Nu stiu daca asta au vrut sa spuna autorii, dar, in prostia mea, eu asa am inteles 🙂

Este o piesa care se joaca in alta piesa, la final cei doi actori interpretand personajele din Morometii in momentul cel mai tumultuos al piesei si al romanului.

Pai… despre ce vorbim noi aici, domnule? Despre spectacolul lui Cătălin Ştefănescu după romanul “Moromeţii” de Marin Preda, in regia lui Alexandru Dabija, coloana sonoră asigurata de Ovidiu Păcurar si  muzica imaginata de Răzvan Mirică.

Nu este singura experienta Colibri intr-un ACT la Craiova si sper ca nici ultima.