Am vazut Iluzii, in regia lui Bobi Pricop

Am vazut Iluzii, in regia lui Bobi Pricop
Va spuneam ca ma pregatesc sa vad Iluzii la Teatrul National Marina Sorescu, dar va faceti iluzii daca ati crezut ca v-am spus chiar tot ­čÖé

Spectacolul a avut premiera pe 29 Mai 2015 dar inainte de premiera am avut privilegiul sa-l ascult pe regizorul Bobi Pricop la Taifasuri.

Bobi Pricop
Ne-a povestit atunci despre Profu’ de religie, dar si despre faptul ca pregateste o noua piesa. Era vorba despre Iluzii, iar doi dintre protagonistii piesei, Ioana Manciu (Sandra)
Ioana Manciu si Bobi Pricop
si Vlad Udrescu (Albert) au povestit putin despre experientele lor cu Bobi Pricop la Teatrul National Marin Sorescu  si despre repetitiile pentru noul spectacol.
Vlad Udrescu
Imi dau seama ca aceasta intalnire nu a fost singura care m-a pregatit pentru Iluzii. La inceputul anului vazusem o reprezentatie a Teatrului ACT, bazata pe monologuri.  

Am citit si cateva carti bazate pe tehnica povestirii unor evenimente comune vazute de persoane diferite (Zilele amantilor, Noptile Amantilor, „Te iubesc, Filip” si „Dana, dragostea mea”). Pentru seria amantilor am facut si cate o scurta recenzie, cartile Antoniei Balan le-am terminat de curand si n-am mai apucat. Dar am prins drag pentru astfel de abordari, astfel incat am fost cumva antrenat pentru piesa Iluzii de Ivan Vyrypaev.

Trebuie sa mai marturisesc ca am o slabiciune deosebita pentru violoncel, de care l-am descoperit gratie unor oameni minunati cum sunt Catalin Ilea, Constantin Siepermann, Mircea Suchici, Octavian Lup si Bogdan Postolache. Am spus mai demult cum a evoluat dragostea mea pentru violoncel, am sa mai zic doar ca-i doresc lui Orlando Buda, cel care a asigurat fondul sonor live, sa ajunga cel putin la fel de cunoscut precum violoncelistii pe care i-am enumerat mai inainte.

V-am dat toate aceste amanunte ca sa intelegeti ca am avut multe asteptari de la piesa Iluzii, asteptari care in final au fost depasite. Detalii si pareri despre Iluzii┬ámai gasiti pe pagina consacrata spectacolului de la Teatrul National Marin Sorescu, eu am sa va spun ceea ce m-a „atins” pe mine.

Am simtit ca piesa a inceput intr-un mod dur, pus in evidenta de decorul minimal si de culoarea neagra a vesmintelor.
decor minimal si vesminte negre
Ioana Manciu isi incepe monologul vorbind despre moartea lui Danny, sotul Sandrei. O marturisire pe patul de moarte, prin care Danny ii multumeste femeii care a fost alaturi de el mai mult de 50 de ani si in care concluzioneaza ca moare linistit si multumit. Ii multumeste si pentru clipele in care Sandra a fost directa si dura cu el, spunand ca acele momente l-au tinut departe de ispite si de alte femei. Trage concluzia ca „dragostea este reciproca”, nu inainte de a-si cere iertare pentru faptul ca moare el primul.

Monologul Ioanei Manciu continua cu marturisirea Sandrei, aflata la randul ei pe patul de moarte, care-i marturiseste lui Albert, prieten de familie, ca el este cel pe care l-a iubit toata viata, desi a fost casatorita cu Danny. Pentru Sandra dragostea nu e reciproca, poate fi unilaterala, dar ii multumeste lui Albert ca exista si ca l-a iubit toata viata, desi ii marturiseste abia acum, la final.

Urmeaza monologul Romanitei Ionescu despre celalalt cuplu Margaret┬á– „o femeie cu un simt al umorului foarte dezvoltatÔÇŁ – si Albert, sotul ei. Duritatea inceputului atinge momentul culminant cand Vlad Udrescu (Albert) „glumeste” despre un cancer pe care Margaret l-ar fi avut.

Incep apoi si monologurile barbatilor, mai intai Albert (Vlad Udrescu), apoi Danny (Catalin Baicus), acesta fiind si momentul in care duritatea piesei aluneca incet spre accente mai comice.

Dupa ce Albert ii spune lui Margaret ca Sandra l-a iubit doar pe el si ca si el isi da seama ca a iubit-o fara sa stie, Margaret cea cu simtul umorului minte, spunand ca ea si Danny au fost amanti, punand astfel la indoiala cele spuse de Danny pe patul mortii si imaginea lui de om care nu minte niciodata.

Este momentul in care actiunea revine la inceputurile prieteniei intre cele doua cupluri, inceputuri readuse in prezent sub forma unui teatru de papusi cu desene animate, filmate in direct. Teatrul se desfasoara live, ca si viata.
teatru de papusi cu desene animate
Este si momentul in care Vlad Udrescu intra in rolul lui Danny, iar Catalin Baicus monologheaza despre Albert. Nemaistiind care-i unul si care-i altul, ramanem totusi cu ideea ca Danny era atras irezistibil de Margaret, desi nu i-a spus niciodata. Insa i-a spus prietenului sau Albert, sotul lui Margaret.
Danny in perspectiva dubla
Dedublarea personajelor este accentuata si de perspectiva dubla, realizata cu ajutorul filmarii si proiectiei in direct. Vezi si perspectiva ta, dar vezi si perspectiva camerei de filmat in timpul aceluiasi monolog.
Sandra in perspectiva dubla
Situatia deja incalcita ne da prilejul sa meditam asupra vietii ca o roata care se tot invarte, ducandu-ne in diferite roluri, locuri si situatii. Efectul de roata a vietii este accentuat de platanul rotativ pe care se desfasoara scenele si monologurile.

https://player.vimeo.com/video/140054725
ILUZII from Bobi Pricop on Vimeo.

Platanul este invartit la propriu de cei 4 actori, pe rand, fiecare monolog rostogolind apoi alte reactii si trairi, pana in momentul in care ajung toti pe scena si atunci „invarteala” revine echipei tehnice.

N-am sa va spun chiar toata povestea, merita s-o descifrati singuri, insa am sa insist pe cateva concluzii personale.

Nu stiu daca este adevarata teorema „dragostea este reciproca”, dar vazand Iluzii ajung la concluzia ca si reciproca este adevarata si ca in viata ar trebui „sa existe o constanta”. Sa fie dragostea? Nu stiu, dar un lucru l-am simtit cu siguranta: minciuna strica sfarsiturile frumoase.

Inainte de vizionarea piesei, vazand afisul, m-am intrebat care este semnificatia tenisilor rosii pe care-i poarta cei 4 actori. Nu stiu daca au o semnificatie, dar avand in vedere ca scenele se intampla pe un platan rotitor, tenisii asigura echilibru si stabilitate la propriu. „Dunga roz”, evocata de Sandra si Danny in Australia, cand pe platou ploua la propriu, ar putea fi banda alba a tenisilor rosii, deoarece tot despre stabilitate si liniste este vorba. Iluzie de roz, de la tenisii rosii si talpa alba ­čÖé

Nu stiu numele melodiei interpretate la violoncel, dar am fredonat-o pana acasa, mergand prin ploaie si gandindu-ma la sensurile iluziilor vazute pe scena asa cum le-am descifrat eu ­čÖé

Spor descoperitor!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.