Keys on old books © Victor Burnside | Dreamstime.com |
M-am rătăcit fără să vreau
În lumea asta, plină de durere
Şi tot te caut pe Tine, Doamne,
Rugându-Te plângând să-mi dai putere.
Păşesc încet, cu mintea răvăşită,
Dar deodată eu mă trezesc la viaţă,
Îmi vin în minte atâtea lucruri bune
Şi mă gândesc la cei ce mă aşteaptă.
O, Doamne! Eu Te strig mereu
Cu glasul stins şi tremurat,
Ştiu c-am greşit, tu să mă ierţi
Şi nu mă lăsa în păcat.
Mi-e dor de libertatea mea,
Mi-e dor şi de copiii mei,
Mi-aş da şi inima din mine
Să fiu acum lângă ei.
Toţi îngerii de sus din cer
Aş vrea să le vegheze paşii
Şi tot mereu să le şoptească
Să fie buni şi drepţi în viaţă.
Spor regasitor!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
Marlene
Pare a fi o persoana melancolica, ce nu isi gaseste rostul in lumea aceasta. Sufletul ei striga dorul de Dumnezeu si de copiii sai. Poezia nu mi se pare foarte reusita, dar mesajele sunt emotionante.
Daniel Botea
Multumesc pentru raspuns. De-aia am zis ca nu este o autoare consacrata, dar si mie mi se pare ca transmite emotie.