Copacelul blogosferic, bucurie vie

Acum 2 ani pe vremea asta va spuneam ca primavara se numara pomisorii plantati in toamna. Era vorba despre cativa pomi fructiferi pe care i-am plantat la Popoveni, „pe mosie” 🙂

Acum insa vreau sa va vorbesc despre „copacelul blogosferic„. Asa a fost denumit evenimentul de catre colegii mei de blogosfera iar scopul este sa plantam cati mai multi copacei in locurile in care este nevoie.

Poate va mai amintiti ca prin 2010-2011 ziua de Joi era echivalenta cu baschet in sala. Jucam la Scoala 32 „Alexandru Macedonski” alaturi de cativa dintre actualii colegi de blogosfera si de alti baietii din zona.

Andrei este unul dintre ei, acum in tripla ipostaza. Sta in zona, este membru activ in blogosfera craioveana si a fost sufletul actiunii „Copacelul blogosferic”.

Andrei a tinut sa incepem actiunea cu plantarea de copaci chiar in curtea scolii din apropiere. A procurat pomisorii (plop, frasin, dud si salcam), a vorbit cu conducerea scolii si a dat adunarea in blogosfera.

N-am fost foarte multi bloggeri, dar ajutati de colegii lui Andrei de la Asociatia Evolve si de personalul de la scoala am debutat la plantat.

Am sapat gropile, altele erau deja sapate cu o zi inainte,

am plantat copaceii si am pus apa ca sa se prinda. Nu ca n-ar mai ploua azi, dar asa se uda plantarea.

Mai avem copacei de plantat, daca mai stiti scoli care ar mai avea nevoie va rog sa dati de stire, poate este vorba chiar de scoala la care ati invatat 🙂 Acum este timpul de plantat si copacei si fapte bune.

A propos de copacei, in fata blocului meu era un mic spatiu verde intre trotuar si strada, spatiu in care erau copaci si flori. Intre timp s-a asfaltat peste tot, in jurul copacilor s-a lasat un patrat de pamant si cam asta este tot.

Inainte de asfaltare incepusera vecinii sa parcheze masinile perpendicular pe trotuar, printre copaci. Eu parcam tot lateral, pentru ca in dreptul masinii mele crescuse un corcodus. Ma tot apostrofau vecinii sa parchez perpendicular, ca sa fie mai multe locuri. Cand le-am zis ca nu pot sa pun masina peste corcodus, gasisera si solutia. Sa-l tai, ca si-asa este mic si pricajit.

Nu m-a rabdat inima sa-l tai, am sapat in jurul lui, l-am scos cu grija sa nu-i stric radacinile si l-am replantat langa bloc, unde este un mic spatiu verde. Acum a crescut, infloreste si se oglindeste in capota masinii.

Nu mai spun ca este motiv de bucurie de fiecare data cand ajung acasa, el fiind primul care ma saluta.

A fost o idee salutara sa-l mut si sa-l salvez, alti copaci chiar mai mari disparand subit la operatiunea Borduriada.

Ieri dupa ce m-am intors de la plantare, i-am facut cateva poze corcodusului „meu”.

Va mai trece ceva vreme pana cand vom vedea copaceii plantati ieri infloriti si inverziti, dar la fel de mic era si corcodusul cand l-am mutat.

Azi insa ma incanta cu verdeata, florile si fructele sale.