Mana cu mana, suflet cu suflet pentru copiii din centrele de plasament

Anul asta n-am avut vreme sa cumpar din timp martisoare. Timp ar fi fost dar cu vremea asta… am lasat pe ultimul moment. Asa ca pe 1 Martie am fost in Auchan dupa martisoare. De obicei le iau de la tarabe dar anul trecut am descoperit ca aveau la Auchan niste martisoare deosebite. Lucrate mana cu mana din lut polimeric (sau cam asa ceva) si decorate cu semne traditionale. Simple, deosebite si de efect.

N-am mai gasit anul asta martisoare in acel stil, insa am descoperit un martisor realizat de un copil sau tanar cu dizabilitati. M-a impresionat cum un tanar copil poate sa-si puna sufletul intr-un martisor realizat cu mana lui. Doar unul am mai gasit, dovada ca avusesera cautare.

Am facut aceasta introducere si am folosit cuvintele cheie copil si mana pentru a ajunge la un alt proiect care m-a impresionat. In primul rand pentru ca se gandeste la copii si in afara sarbatorilor, indiferent ca-i vorba de 1 Martie, Craciun, Paste sau 1 Iunie.

mana cu mana

Mana cu mana

Mana cu mana se numeste proiectul si isi propune sa-i implice pe copiii din centre de plasament in proiecte artistice, pozitive si creative. Scopul proiectelor este ca acesti copii sa cunoasca lumea exterioara centrului de plasamant si sa devina mai increzatori.

Numele proiectului vine de la faptul ca mai multi copii si-au spus povestea cu ajutorul unor fotografii si a unor desene.

Copiii institutionalizati au facut mai intai fotografii ale mainilor lor, realizate artistic de fotograful Horia Manolache. Apoi discutiile cu ei au fost transpuse in desene si mesaje cu ajutorul artistului grafic Gabi Toma, pe baza cuvintelor exprimate de copii.

Toate imaginile sunt deosebite si pline de suflet. Le-am admirat pe toate si am citit toate mesajele. Insa o imagine m-a impresionat mai mult decat celelalte.

Ana 8 ani

Ana iubeste literele si plimbarile

Ana are 8 ani si iubeste literele. Vrea sa devina educatoare. Poate si o viitoare bloggerita? Insa pana atunci ne spune care-s cele mai frumoase lucruri din viata ei: culorile, pomii, oamenii si plimbarile.

Cred ca imaginea cu Ana surprinde perfect ideea proiectului, aceea de a scoate copiii in afara cadrului cu care sunt obisnuiti. Si chiar daca acesti copii sunt din Constanta, ma gandesc cum ar fi pentru ei o plimbare de cateva zile la Craiova. Si de ce nu, alti copii institutionalizati din Craiova sa viziteze Constanta.

Oare ar fi posibil? Gasim solutii pentru transport, masa si cazarea pentru o grupa de 6 pana la 12 copii timp de 2 zile si 3 nopti?

Sau voluntari care sa le explice pe intelesul lor despre cateva obiective turistice si culturale? Oare institutiile culturale s-ar implica ca sa faciliteze intrarea gratuita?

Eu cunosc cel putin 2 bloggerite, din Constanta si din Craiova, care ar putea sa-i insoteasca pe copii intr-un tur prin oras. Mai cunosc bloggeri din Constanta si Craiova care ar mediatiza actiunea. Apoi mai stiu ca exista un tren oltenesc care face legatura intre Craiova si Constanta. Nu stiu daca numele de Hyperion vine de la soare, dar o astfel de excursie ar aduce mult soare in viata unor copii din Craiova si Constanta.

Cred ca si alti bloggeri se pot implica in aceasta campanie, alegandu-si fotografia preferata si sustinand proiectul.

Hai sa dam mana cu mana!

P.S.

Am aflat despre proiectul Mana cu mana de la Razvan Iancu, pe care l-am cunoscut cu ocazia reunirii bloggerilor castigatori din mai multe orase (printre care si Constanta) la Craiova.

Razvan Iancu

El este coordonatorul proiectului Mana cu mana.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.