Cu scuzele de rigoare ca introduc astfel de „specimene umanoide” in blogosfera, dedic acest articol unui animal urban 🙂 Probabil ca exista mai multe specii, dar eu l-am denumit Târshu’ de Gorj.
„Ezista o iesplicatie”! Primul animal care mi-a venit in minte pentru respectivul specimen cu trasaturi umanoide este pârshul. Un soi de soricioi-veveritoi.
Pe urma i-a zis Târshu’, pentru ca respectivul are un târsh de Dacie veche. Pe care demult trebuia s-o lase la Remat. Avea insa obiceiul sa o lase unde parchez eu, desi (am aflat tarziu), locuieste vis a vis. In sfarsit Târshu’ de Gorj, pentru ca masina este de Gorj. Si banuiesc ca de acolo se trage specimenul.
Acum sa detaliez, ca sa nu credeti cumva ca am luat-o razna 🙂
Târshu’ de Gorj in vizita la Craiova
Târshu’ de Gorj are obiceiul sa nu-si miste rabla cu saptamanile. Nu comentez, n-are bani de benzina, n-are incredere sa plece cu rabla sau n-are niciun interes. Asta e treaba lui. Are insa o doza mare de nesimtire, cu care compenseaza…
Ganditi-va ca fiecare avem un loc unde parcam in fata blocului, de voie, de nevoie. Ca sa parcam mai multe masini, ocupam cat mai bine spatiul.
Cativa parcheaza paralel cu drumul, iar majoritatea perpendicular. Urcati pe trotuar, printre copacii care delimiteaza locurile de parcare. Eu parchez perpendicular pe totuar, intre stalp si un copac. Si chiar am pus ciment langa bordura, ca o rampa. Ca sa urc masina mai usor si sa fie vizibil ca parchez asa.
Ca sa intelegeti asezarea, in imagine se vede modul normal de parcare. In locul liber din dreapta parcand inca un vecin. Tot paralel cu bordura. Apoi in dreapta de tot alt vecin perpendicular si asa mai departe.
Si inchipuiti-va acum ca venind acasa gasesc locul de parcare pe jumatate ocupat.
In sensul ca Târshu’ de Gorj parcase lateral dar nu-mi lasase loc sa parchez perpendicular, din cauza copacului. Nici lateral nu puteam parca, ca era jumatate de loc in fata si jumatate in spatele rablei.
Deci dintr-o lovitura, soferasul cel viteaz a spulberat doua locuri de parcare. Fiidca-i fusese lui târsha sa parcheze normal.
Ce-i de facut?
Cand suntem intre noi stim care-cum parcheaza. Dar cand vine cate un vizitator, daca iti ia locul asta este. Te duci si tu in alta parte si te rogi sa nu fii ultimul care ajunge in parcare.
Asa s-a intamplat si la mine. Am sperat ca pleaca mai tarziu si mi-am pus masina in alt loc. Bineinteles cu grija sa ocup cat mai putin spatiu.
Surpriza, desi masina era de Gorj, a doua seara era in acelasi loc, nemiscata. Am claxonat in speranta ca poate coboara animalu’ sa o mute ori un pic mai in fata, ori un pic mai in spate. Dar Târshu’ statea ca porcu’ in papusoi.
Nu stiam atunci ca sta in blocul de vis a vis, dar speram sa fie in apropiere si sa auda. Nimic-nimic. Pana la urma, vecina mi-a zis sa parchez in locul lor. Vecinul era plecat cu masina la tara si se intoarcea abia Duminica.
Am parcat, pe urma a venit weekendul si am plecat si noi. Insa cand am revenit duminica seara, rablamentul era tot nemiscat. Iar am claxonat, iar nimic, nici nu puteam sa-l blochez, ca oricum nu pleca nicaieri 🙂
Comunicare prin afise
Si as fi blocat tot drumul. Asa ca am luat o hartie, i-am scris respectuos ca adoua zi anunt la Politie. Ca e o masina de Gorj furata si abandonata care blocheaza parcarea de cateva zile. Si i-am lipit-o de parbriz.
Am adaugat ca masina fiind inmatriculata in Gorj nu plateste impozitul pentru masina. Si nici taxa de parcare in Craiova. Asa ca am toate motivele sa cer ridicarea rablei. Am facut si poze si chiar eram croit sa sun la Politia rutiera.
Surpriza. A doua zi disparuse. Târshu’ de Gorj isi mutase târshu’ de masina in alta parte.
Mi-am dat seama ca sta in blocul de vis a vis mai tarziu, cand am vazut masina parcata perpendicular langa blocul din fata. La fel de nemiscata cu saptamanile, lunile sau poate chiar cu anii. L-am vazut intamplator si pe sofer, dar nu l-am retinut foarte bine, avand o figura stearsa, gri …
Ei bine, azi… surpriza. Tarshu’ de Gorj se intoarce!
Tarshu’ de Gorj partea a II-a
Rabla gri cu numarul GJ – 02 – LAY era nemiscata, la locul ei de vis a vis. Iar in locul meu, blocand, ati ghicit… jumatate de loc in fata si jumatate in spate si mancand doua locuri de parcare, un Cielo gri GJ – 04 – LAY.
Un pic mai nou.
Evrika!!! Târshu’ de Gorj nu-si schimba culoarea, dar nici naravul:) Si nici masina 🙂 Isi ia alta 🙂
Acum, dupa ce i-am vazut fata si stilul de parcare, nu-l suspectez de inteligenta in limba engleza. Ci de perverserenta in prostie. Totusi, se cam potriveste semnificatia englezeasca a numelor LAY: plasare (ca curu’ in parcare) sau persoana neavizata…
Ma gandeam sa va intreb ce sa fac cu animalu’. Si pana una alta am mai facut niste poze, ca sa intelegeti pozitionarea.
Noroc ca pana seara s-a eliberat un loc de vis a vis. Si Târshu’ de Gorj m-a eliberat si pe mine de o grija. Si-a parcat cele doua târshuri una langa alta, GJ – O2 – LAY si GJ – 04 – LAY.
Sublym! (scuze, dar nu stiu sa pun 2 puncte deasupra lui y).
Ce ar fi trebuit sa fac?
Totusi, sunt curios ce ar fi trebuit sa fac, dupa parerea voastra, in situatia in care nu se muta.
Oricum, daca va intalniti in trafic cu un Cielo gri GJ – 04 – LAY sau ca prin minune cu o Dacie 1400 gri GJ – O2 – LAY, stiti deja. Sa nu ziceti ca nu ati fost avertizati si ca nu stiti ce-i poate pielea târshului.
Pana cand imi raspundeti va doresc sa n-aveti parte de Târshi de nicio culoare. Nici in trafic si nici in parcare!
Spor intelegator!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
Andrei M.
Ai incercat sa vorbesti cu el si sa ii spui sa-si mute masina ? Poate intelege.. :))
Daniel Botea
Pai i-am scris atunci prima data. Nu stau sa-l pandesc cand apare, ca n-am timp 😉
Karla
ha ha ha:)In cazuri de-astea eu imi scot rujul din poseta si las un mesaj de dulce pe geamul soferului…
Stii ce greu sa ia rujul de pe sticla?:)))