Rezultat final Steaua 1 – U Craiova 2. Acestea au fost cuvintele auzite la radio, care au schimbat o anumita situatie in 1989 🙂
Amintiri din armata
Dar sa incep cu inceputul. In 1989 eram in armata, TR la Lipova. TR inseamna soldat cu termen redus, iar armata cu termen redus o faceau cei care luasera la facultate. Atunci armata se facea inainte si pe urma incepeai facultatea.
Chiar daca eram teristi, asta nu ne-a scapat de muncile agricole specifice acelor ani. Atfel ca la sfarsitul lui ’89, cu numai cateva saptamani inainte de „revolutie” noi culegeam porumb prin zapada. Dar nu asta este subiectul, ci doar o punere in cadru.
Pe vremea aia erau si „apevisti” care faceau practica, adica cei care aspirau la o cariera militara. Cei care aveau grade mici, faceau stagiu de practica cu noi. Astfel ca aveam pe cap 2 sergenti, unul din Alba Iulia si celalalt din Oradea parca. Nu-l mai retin bine pe-al doilea, pentru ca asta era OK si nu ne intersectam mai mult decat trebuie. Dar ala din Alba Iulia, mai blegoman si incet la minte din fire, era tot timpul in curu’ nostru.
Comenzi si comenzi
Ne tot freca si nu ne lasa deloc, pana intr-o zi cand ne-a dat comanda „Spre cantina inainte mars”. Am vazut ca nu mai este atent si am plecat direct spre cantina. Cum nu eram chiar pe directia intrarii am inceput sa ne impingem in peretele cantinei. Asta n-a vazut ce faceam noi pentru ca statea de vorba cu alti colegi de-ai lui, dar ne-a vazut un ofiter care era in zona.
Ne-a intrebat ce facem si i-am spus ca executam comanda „tovarasului” sergent X. Asa era pe atunci, cu „tovarase”.
S-a enervat ofiterul si l-a luat pe ala la culcaturi, salt inainte si la loc comanda pana cand i-a iesit pe gat. Era cam pufos sergentul si cam incet inclusiv in miscari, iar asta l-a enervat si pe ofiter.
Noi intrasem in cantina si savuram instructia pe geam. Ma rog, am mancat si dupa masa ne astepta sergentul, ca sa nu ne priasca mancarea. Si a inceput si el sa faca instructie cu noi. Nu prea aveam ce face, ca in armata de atunci nu puteai decat sa executi ordinele.
Si ne-a tot invartit si ne-a tot culcat pana cand am ajuns in dreptul blocului alimentar, de unde se auzea un radio.
Rezultat final
Si in timp ce noi eram culcati s-a auzit la acel radio rezultat final: Steaua Bucuresti 1, Universitatea Craiova 2.
Majoritatea eram viitori studenti la Universitatea din Craiova, veniti din Craiova si din Oltenia. Cand am auzit scorul la radio, ca la un semn am sarit in sus de bucurie. Instinctual bineinteles, cum sari la meci si strigi de bucurie cu pumnii in sus. Sergentu’ practicant s-a speriat si a luat-o la sanatoasa, crezand ca vrem sa-l luam la bataie. I-a dat cumva cu virgula cand a vazut ca nu-l urmarim. S-a mai codit un pic, s-a intors asa cam indoit si ne-a zis sa ne intoarcem in sala de lectura.
Din ziua aia nu am mai avut probleme cu el.
Cautand acum subiectul Steaua Bucuresti – Universitatea Craiova din 1989 am priceput ca meciul fusese lasat in anonimat. Nici macar n-a fost transmis integral la radio. Dar noi am avut noroc sa prindem acele cuvinte, in acel loc.
Si daca in 1989 spiritul de echipa si de suporter ne-a scapat dintr-o situatie nasoala, acum sper sa facem o echipa buna pentru sportul local din Dolj. Si de ce nu, unul dintre noi sa castige cei 100 de Euro pusi in joc.
Mai multe detalii despre Dolj Dream Team am scris mai demult.
Spor(t)!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
Javra
N-am înţeles cum un sergent îşi permitea astfel de excese. Am făcut armata tot la TR şi ştiu despre ce vorbeşti. La noi nu exista aşa ceva. Sergentul nu-şi permitea să-ţi dea ordine, fiindcă ştia că nu va fi ascultat după o lună de armată. Dacă îşi permitea aşa ceva, primea o pătură în cap şi devenea sac de box. Cu toţii îl tutiam. Iar sergentul s-a schimbat în vreo două rânduri. Erau nişte analfabeţi care, de regulă, ne ura tocmai pentru faptul că nu se putea impune în faţa noastră şi pentru că se simţeau inferiori nouă din punct de vedere intelectual. Şi chiar erau.
Daniel Botea
Cred ca era totusi sergent-major, dar minor la creieras. Eu am facut la Lipova si se prea poate sa fi avut noi ghinion cu asta. Oricum n-a durat mult ca a venit Revolutia si-au terminat mai repede practica. Sergentii astia nu erau dintre soldatii in termen care mai erau prin unitate, ci de la o Scoala de ofiteri ceva. Nu m-a interesat de unde veneau ca nu m-a pasionat niciodata profesia asta apevista.