„Câmpul alb, oile negre, Cine le vede nu le crede, Cine le paşte le cunoaşte.” Aceasta-i întrebarea-ghicitoarea, dacă nu știți răspunsul, vă spun că… ne Paște ceva bun, de la Beciul Domnesc.
Cine le Paște, le cunoaște
Dacă nu știți răspunsul ghicitorii de mai sus, să știți că se referă la scris. Câmpul alb este foaia de hârtie (sau ecranul calculatorului), iar oile negre sunt literele și cuvintele care se aștern. Doar că eu am scris le Paște, pentru că vreau să dau o conotație pozitivă oilor negre, în apropierea sărbătorilor pascale.
Știu ghicitoarea de la bunicul meu și nu cred că mi-am amintit-o întâmplător chiar acum. Dacă partea cu scrisul am lămurit-o, să trecem și la citit.
Nu cred că mai este nevoie să vă spun că de sărbătorile de Paște, la noi se ci(ns)tește mai ales vin. Cin-cin!
Pentru mine au rămas memorabile sărbătorile pascale petrecute la țară, cu toate tradițiile și obiceiurile locului. În mediul rural vinul se păstrează în mod special pentru Paște. Iar cei care mai au vin bun și după sărbătorile pascale, sunt priviți cu considerație, din mai multe motive pe care le detaliez la final.
Sărbători pascale la țară
Îmi aduc aminte că imediat după Revoluție am petrecut un astfel de Paște în județul Dolj. Doar ce terminasem armata, așa că trezirea de la ora 5:00 n-a mai fost o surpriză. Însă surpriza a fost să descopăr și alte obiceiuri, pe care nu le știam din copilăria petrecută la țară.
Copii fiind, ne ducea bunică-mea la biserică și deja știam câteva obiceiuri:
- treceam pe sub masă în biserică în Vinerea Mare,
- dădeam ocolul bisericii cu lumânări aprinse în dimineața de Paște,
- atingeam zidurile bisericii ca să fim sănătosi etc.
După armată eram considerat deja adult, așa că în biserică m-au întâmpinat mai mulți bărbați care aveau damigene și pahare de vin. Bunicul meu mi-a zis că-și pomenesc rudele care au murit și că este păcat să nu guști din vinul pe care ți-l oferă.
Pe vremea aia nu știam cum este cu gustarea și cu degustarea, iar apa între vinuri nu-ți dădea nimeni. Așa că inițial am băut paharele de la câțiva vecini pe care-i recunoscusem.
N-am gustat chiar de la toți, deși tot auzeam în stânga și-n dreapta „ia nepoate și de la mine”. Cert este că la un moment dat începusem să mă mișc în reluare. Datorită vitezei mici de deplasare, am zărit și-un cocoș în biserică, la unul dintre vecini.
Ups, văd cocoși, începusem să-mi zic, exact când l-am auzit pe bunicul meu explicându-mi tradiția.
În vechime se credea că, dacă aduci cocoșul sfințit la biserică de Paște, vei avea un an plin de belșug și sănătate. Mai mult, cel căruia îi cânta primul cocoşul în biserică în ziua Paștelui, va avea noroc tot anul.
Norocul meu că n-am mai gustat vin și de la ceilalți și că am ieșit afară în aerul rece al dimineții.
Deja mi se făcuse foame, deși în mod normal eram obișnuit să mănânc pe la 8-9 dimineața, nu cu noaptea în cap. Ajungem și la mâncare imediat.
Vin și mâncare tradițională de Paște
Tradiția populara este să mâncăm miel și produse derivate, să ciocnim ouă roșii și să dăm noroc cu vin roșu. Pe lângă bunătățile pe bază de miel, bunică-mea ne răsfăța și cu cozonac. Îmi place și acum cozonacul de Paște, mai ales la câteva zile după ce-au trecut sărbătorile, când s-a uscat un pic și merge de minune cu un vin roșu.
Adevărul este că în ziua de Paște, cu atâtea bunătăți pe masă, nu mai aveam loc și pentru cozonacul de la final. Însă mi se părea mult mai bun în următoarele zile.
Revenind la miel, pe lângă drobul tradițional, bunica mai făcea și bureți. Daca ați mâncat prin Grecia sau Turcia kokoritsi sau kokoretsi, tocmai aceștia sunt bureții. Dacă nu, aflați că sunt intestine și organe de miel/oaie. Grecii le fac la rotisor, bunica-mea le făcea în tigaie.
Știți cum merge specialitatea asta cu un vin roșu? Dacă nu, vă rog să încercați cu prima ocazie și apoi mai vorbim.
Data trecută v-am spus despre vinul alb de la Beciul Domnesc, acum mă domnesc cu vin roșu, că-i vorba despre Paște.
Fiecare preferă anumite băuturi sau mâncăruri la masa de Paște. Dar părerea mea sinceră este că preparatele pe bază de miel și-un vin roșu se(c) potrivesc cel mai cel.
Dacă mai este și-un vin sec de la Beciul Domnesc, cu-atât mai bine mesei și vouă cu atât mai bine.
Cine le Paște și după Paște
Am lăsat la final vorba cu gospodarii care mai au vin bun și după Paște, aici fiind vorba despre cine le Paște si cine care le cunoaște după.
Vinul de țară se produce tradițional, din strugurii culeși din via proprie, lăsați la fermentat în butoaiele din beci. Nu se folosesc levuri selecționate ca la crame, asta însemnând că vinul fermentează când vrea el. Sau mai precis când pornesc fermentația drojdiile sălbatice prezente în mod natural pe ciorchini și pe struguri.
De multe ori strugurii nu sunt culeși la maturitate, astfel încât să aibă suficiente zaharuri care să fermenteze. Și atunci sunt „ajutați” cu zahăr în procesul de fermentare. Un astfel de vin numai natural nu mai este, însă fiind vinul omului, fiecare se mândrește cu el.
Neajunsurile vin de la durerea de cap care te Paște a doua zi sau din faptul că vinul nu rezistă foarte mult si se acrește.
Mai rar vin bun după sărbătorile pascale la țară. Așa că pentru le Paște, mai bine ne asigurăm că avem o sticlă de Cabernet Sauvignon, sec dragul de el. Ca să meargă cu le Miel 🙂
Hai noroc și sărbăutori fericite!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
No Responses