Un cadeau de bon go没t

Imi place sa-mi arat „talentele culinare”, insa numai in ceea ce priveste unele meniuri mai usoare. Insa daca m-am specializat in salate sau mancaruri fara carne si am chiar propria reteta de omleta CLOMPI, acum vreau sa ma specializez si in preparate pe baza de carne. Astfel ca am devenit interesat pentru un cadeau de bon go没t 馃檪

Un cadeau de bon gout

Un cadeau de bon go没t

Spun de bun gust pentru ca nu ma gandesc la orice preparate, ci la delicatese culinare adevarate.

Ca sa vedeti in ce directie ma orientez, vreau sa spun ca sunt un iubitor al gastronomiei frantuzesti si al stilului lor de viata.

Am avut norocul ca prima iesire in strainatate sa fie in cadrul unui proiect „Connaissance de la France”. Asa ca timp de doua saptamani am descoperit stilul de viata al francezilor din mai multe puncte de vedere:

  • cultura,
  • gastronomie,
  • obiceiuri,
  • sport.

Acest lucru se intampla in 1994 si chiar daca la noi abia atunci era vremea aparitiei fast-food-urilor, la francezi am observat o traditie anti-fast-food. Preferau mesele lungi si la propriu si la figurat, pentru ca eram vreo 30聽de persoane. Iar o masa se intindea pe 2-3 ore, stropite din belsug cu vin rosu si cu conversatii interesante.

masa a la francaise

Am descoperit ca francezii stiu sa traiasca si sa se bucure de viata. Gastronomia si vinul rosu nu sunt doar simple ingrediente ale unor mese reusite, ci elemente de traditie ridicate la rang de arta.

In copilarie si adolescenta eram fascinat de muschetari si de filme de capa si spada. Acum am avut posibilitatea sa verific: „le vin rouge”聽si „la haute cuisine francaise”, elemente nelipsite din viata cotidiana a unui „bon viveur”. Adica exact ca in cartile respective pe care preferam sa le citesc.

Paradoxul francez

Exista si asa numitul „paradox francez”. Desi francezii mananca mai gras si beau mai mult decat vecinii lor, sunt totusi mai longevivi si au mai putine probleme cardio-vasculare.

Francezii mananca si foie gras, nu se feresc de croissant, de choix a la creme si alte dulciuri, iar de branzeturi nici atat. Dar sunt mai sanatosi decat alte popoare.

S-a incercat explicarea acestui paradox prin proprietatile vinului rosu consumat in timpul mesei. Apoi s-a crezut ca branza cu mucegai albastru este secretul frantuzesc al longevitatii si sanatatii. Fiecare element are rolul sau, insa singura explicatie pe deplin acceptata este stilul de viata al francezilor.

La mancare se pune baza pe calitate, nu pe cantitate, iar vinul rosu nu lipseste de la masa. Masa este un prilej de bucurie si de socializare, nu un moment de inghitire pe fuga a mancarii.

vizita la crama in Franta

In cele doua saptamani petrecute in Franta am avut prilejul sa vizitam si o crama. Am retinut inca de atunci ca se pune mare pret pe calitatea si veridicitatea vinurilor.

Mai tarziu, prin 2000, am lucrat intr-o firma franco-romana. Iar patronul francez ne-a povestit ca in Franta falsificarea vinului se pedepseste foarte aspru, fiind considerata o adevarata crima. O blasfemie ar fi considerata si practica de la noi referitoare la „sprit”.

Un cadeau pe stilul meu

V-am povestit toate aceste lucruri deoarece sunt amintiri placute pe care le-am redescoperit acum, dand curs provocarii聽Borealy聽de a ne imagina cadoul perfect pentru noi insine.

Asa (mi-)am descoperit聽cadoul de la Borealy, constand dintr-o carte de „Bucatarie medievala franceza – mancaruri de carne” alaturi de un vin rosu de Bordeaux. Ei bine, doar vazand imaginile amintirile au inceput sa zboare prin toate acele locuri in care am descoperit Franta culinara.

Vrand sa le pun pe hartie, am mai descoperit faptul ca acest cadou reprezinta pentru mine o sinteza extraordinara a spiritului francez.

Cartea de bucatarie haute-cuisine este o editie de lux, din hartie realizata manual, fiind, la fel ca si vinul de Bordeaux, „seulement pour les connaisseurs”.

In carte se vorbeste despre secretele gastronomiei frantuzesti, dar sa spunem ca si hartia a fost un secret bine pazit.

Hartia si secretele ei

Hartia era folosita in China inca din anul 98, insa secretul de fabricatie a fost pastrat pana in secolul al VIII-lea. Hartia a ajuns in Europa dupa anul 1100, prima data in Spania, fabricarea extinzandu-se apoi in Franta, Germania, Anglia etc.

Cu atata mai rafinata si mai valoroasa este o astfel de carte in timpurile noastre. Si ca sa va dati seama cata munca necesita o foaie de hartie realizata manual, am poposit chiar la inventatorii hartiei, chinezii. Actiunea se petrece intr-un sat uitat de timp, in care inca se folosesc metode artizanale.

Nu stiu cat de bine ati inteles limba franceza si ce faceau acolo chinezii cu acele radacini amestecate in apa. Asa ca, pentru a reveni la bucatarie :), am completat obtinerea hartiei realizata manual cu metode mai noi, folosind hartie reciclata.

Mai completez cu faptul ca聽primul meu job聽a fost intr-o editura si am „trait” toate etapele realizarii unei carti, odata ce ai la dispozitie hartia 馃檪

Avand in vedere toate aceste „ingrediente” de viata, cred ca un cadeau ca asta este unul dintre cadourile care ma reprezinta cel mai bine. Atat prin prisma experientelor traite, cat si prin trairile viitoare.

Particip cu acest articol la聽Spring SuperBlog 2013.

Leave a Reply

Acest sit folose葯te Akismet pentru a reduce spamul. Afl膬 cum sunt procesate datele comentariilor tale.