Mi-am adus aminte de Cartea Ceaiului, de Okakura Kakuzo. Am citit cartea prin 2013 si azi mi-am reamintit cat de multa importanta dau japonezii detaliilor.
Ma gandeam la japonezi, la detalii si la vizita in Romania. Cum o fi fost ca vizita istorica a delegatiei japoneze sa se impiedice de un „detaliu” atat de romanesc? Acela ca s-a schimbat schimbarea…
Oare cum vor povesti investitorii japonezi acasa ca nu s-au intalnit cu premierul Romaniei? Dar ca in loc de premierul interimar pe care-l asteptau s-au intalnit cu altul care nu era premier interimar?
Premierul Japoniei a fost delicat, n-a vorbit despre primitivismul unei astfel de situatii. Insa in timpul ramas liber ca urmare a lipsei premierului, a vizitat… Muzeul Satului. Daca n-ai cu cine…
Cred ca dupa o astfel de experienta interesul oamenilor afaceri pentru Romania a crescut exponential. Noroc ca programul vizitei la Cotroceni a fost in grafic si Presedintele Romaniei a fost o gazda buna.
A propos de grafice, zilele trecute va prezentam un grafic-ghicitoare in culori tricolore. Cu ocazia istoricei vizite japoneze mi-am adus aminte de un alt grafic.
Grafice si discutiile cu japonezii
Graficul de sus, in albastru si galben, reprezinta modul in care se discuta in tarile civilizate. Vorbeste cineva, termina, apoi vorbeste interlocutorul.
Graficul tricolor reprezinta felul in care se discuta in Romania. Nu apuca primul interlocutor sa-si duca ideea pana la capat, ca incepe sa vorbeasca al doilea. Dar nu termina pentru ca-i ia vorba din zbor al treilea. Si tot asa. Iar faptul ca nu stim sa ascultam se vede in situatia actuala.
Graficul in rosu, arata modul in care discuta japonezii. Vorbeste cineva, interlocutorul se gandeste la ce a spus primul abia apoi continua discutia.
Sa nu-mi ziceti ca noi gandim mai repede sau ca ghicim ce vrea sa spuna interlocutorul, ca nu va cred. Dar ce credeti ca reprezinta graficul cel mai de jos?
Reprezinta cel mai de jos mod in care se poate purta o discutie. Adica sa planuiesti in detaliu o discutie istorica si sa n-ai interlocutor…
Revenind la ceai
A propos de ceai, acesta a aparut in China dar adevarata arta a ceaiului a fost pastrata si desavarsita in Japonia. Nu vreau sa va plictisesc dar azi am mai vazut un „grafic” interesant la Nicky. Din China, ceaiul s-a raspandit in lume cu 2 denumiri diferite, chay si tea.
„Chay”, cu variantele sale incluzand si pronuntia romaneasca, a venit pe uscat. Iar „tea”, „thé” si derivatele au venit pe mare. Iata si „graficul„.
Sper doar ca vorbele despre primirea japonezilor la Guvern in Romania sa nu se raspandeasca, la un ceai, sub un nume inteles in toata lumea: stupid.
Spor tuturor!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
