Sigillum la 6000 de articole, hai noroc de 13 Martie!

Am pus Sigillum la 6000 de articole, daca tot am zis să fie cu noroc la Spring SuperBlog! Hai noroc de 13 Martie, dacă așa se potrivește să sărbătoresc, ceea ce și vouă vă doresc 🙂

Sigillum la 6000 de articole

Când am sărbătorit articolul 5000 pe blog, s-a nimerit chiar pe 1 Martie 2020. Nu știam că va fi printre puținele momente de bucurie înainte să vină peste noi o pandemie. Ba chiar am împlinit 50 de ani în plină stare de urgență, cu restricții de deplasare.

De-atunci am învățat să apreciez mai des bucuriile mici. Mai sunt și alte lucruri pe care le-am învățat, le detaliez imediat.

Oltean fiind, multă vreme am crezut că vinurile adevărate sunt cele roșii, seci și puternice. Apoi, după ce-am pornit proiectul degustărilor Brânzeturi cum se cuVin în 2015, am început să apreciez și vinurile albe sau rosé, alături de brânzeturi asortate și alte preparate.

De exemplu, oricât de pasionat aș fi de vinurile roșii, un vin roșu și sec nu merge nici bătut (nici băut) cu un pește de apă stătătoare. Taninii din vin scot în evidență aromele de mâl ale peștilor din lac, arome care nu se potrivesc cu gusturile mele.

Mai mult, pe o căldură de 35-40 de grade Celsius la umbră nu prea-ți vine să bei vin roșu cu 14% alcool. În plus și mâncărurile pentru astfel de perioade trebuie să fie mai ușoare. Iar atunci merge de minune un vin rece și ușor, alb sau rosé.

Ca să nu mai spun că există și o anumită logică în abordarea vinurilor. La început de masă se potrivește cel mai bine un vin cu aciditate mare, ca să-ți facă poftă de mâncare. Dacă începi cu un vin dulce, papilele gustative sunt deja „năclăite” și nu mai simți nimic din restul mesei. La fel, dacă bei cu un vin roșu și puternic la debutul mesei, acesta „bate” mâncărurile ușoare de la început, neexistând un echilibru.

Am încercat să rezum în puține cuvinte câteva secrete învățate în cei 2 ani la Masterul de Expertizare Viti-Vinicolă. Dar și detaliile gastronomice învățate când am devenit Degustător Autorizat de Brânzeturi. Însă cel mai bine mi se pare că a rezumat chestiunea Salvador Dali:

„Cine știe să deguste nu mai bea niciodată vin, ci degustă secrete”.

Poftă bună la degustări de secrete

Ca să fie cu noroc la 6000 de articole, am primit o sticlă de Feteasca Alba Sigillum Moldaviae. S-a nimerit fix în ziua de 13 și de Miercuri, când, nu mai e un secret, la mine pe blog și-n obiceiuri este Miercurea fără carne. Adică astăzi nu mănânc deloc carne, însă am destule bunătăți pe care le pot asocia cu un vin alb demisec.

O combinație care-mi place foarte mult este cu o cremă de brânză franțuzească, cu diverse condimente, numită Aperifrais. Este și foarte practic să ai in frigider un aperitiv fresh alături de o sticlă de vin alb, pusă la rece. În câteva secunde ai masa pusă și combinația perfectă pe masă.

Este o asociere prin contrast, în care brânza cremoasă și grasă se topește sub aciditatea vinului alb. Iar dacă mai obții și o armonie între condimentele brânzei și aromele vinului, chiar deguști secrete. Știu ce spun, le-am încercat aseară, pentru că dimineața nu pot sa beau vin 🙂

În acest caz ai totul gata făcut, însă dacă vrei să „bucătărești”, asocierea stă în mâinile tale.

De exemplu Feteasca Albă Sigillum Moldaviae are note delicate de citrice. Dacă faci un sos alb, în care pui și lămâie, sigur se va potrivi cu vinul. Cel mai bine ar merge alături de un pește slab, însă fiind Miercuri mă voi orienta spre o salată.

Dacă tot e primăvară, o salată verde cu câteva picături de ulei de măsline și suc de lămâie este în ton cu acest sezon. Mai asezonez cu brânză, ca să meargă și vinul la Miercurea fără carne 🙂

Cum se savurează Feteasca Albă Sigillum Moldaviae

Ca să răspund la întrebare, se savurează de sus în jos. Începi cu ochii, continui cu nasul și experiența culminează cu gustul din gură. Dacă v-am lăsat cu gura căscată de mirare, explic în continuare.

Feteasca Albă se află în top 3 soiuri locale cultivate în România, așa că o găsești la majoritatea cramelor. Însă diferențele vin din terroir, din calitatea strugurilor, din alegerea momentului recoltării și din procesul de producție.

De exemplu inscripția DOC – CMD Huși de pe contraetichetă indică o anumită calitate pentru struguri, care trebuie să fie 100% din arealul Huși. La Beciul Domnesc se caută calitatea în detrimentul cantității, astfel că randamentul viței de vie trebuie să fie de maxim 11.500 kg/ha la Feteasca Albă DOC Huși. La fel randamentul în vin, care este maxim 86 hl/ha.

Asta înseamnă că se poate apela la „reducere în verde”. Adică atunci când strugurii sunt verzi, o parte din ei sunt înlăturați. Cei rămași vor fi mai sănătoși și mai bogați din punct de vedere nutritiv, așa că va rezulta un vin superior calitativ.

CMD înseamnă Cules la Maturitate Deplină, când strugurii au acumulat suficiente zaharuri. Acest aspect se va regăsi mai târziu în vin, mai precis în volumul alcoolic, în arome și-n gust.

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, ci să mergeți la un târg de vinuri, unde să degustați mai multe Fetești Albe din zone diferite. Veți descoperi gusturi diferite și arome diverse.

Bucurie vizuală, olfactivă și gustativă din Mândria Podgoriilor Moldovei

Până la arome să ne bucurăm mai întâi de culoarea galben-pai, cu reflexe verzui. Nu-i așa că se potrivește cu atmosfera de primăvară?

Rotim ușor paharul cu vin, pentru ca acesta să-și dezvăluie aromele. Să știți că nu picura nimeni diverse arome în vin 🙂 Acestea provin de la struguri, de la fermentare-macerare și eventual de la maturare și învechire.

Aromele primare sunt cele de la struguri. Există soiuri de struguri aromate, semi-aromate și neutre. Un exemplu clasic este Sauvignon Blanc, un soi semi-aromat, la care specifice sunt notele de soc uscat. Sau de litieră, cum zic francezii 🙂

Aromele secundare provin din procesul de fermentație alcoolica, iar cele terțiare de la maturare în butoaie sau de la învechire în sticle. Un vin alb de calitate ar trebui să dezvăluie arome florale și fructate.

Feteasca Alba este un soi de strugure neutru, dar am descoperit arome de flori albe și note citrice delicate. Parcă și nuanțe de fructe galbene coapte.

După ce ne-am desfătat cu culoarea si aromele, începe sărbătoarea primelor picături de vin ajunse în gură. Aromele detectate anterior se regăsească și-n gust, cu atât mai bine pentru papilele mele.

După ce vinul se plimbă prin toată cavitatea bucală, putem să ne facem o idee despre cele 5 elemente:

• aciditate,
• restul de zahar (adică vin sec, demisec, demidulce, dulce),
• alcool,
• corpul vinului,
• persistență aromatică (post-gust).

Toate acestea trebuie să fie echilibrate si bine integrate, ca un cvintet muzical care te încântă prin unitate.

Vinul din gama Sigillum Moldaviae are suficientă aciditate și este la limita dintre sec si demisec, în zona vinurilor gastronomice pe placul nostru. Cele 13 grade alcoolice sunt bine integrate în corpul vinului, iar persistența aromatică este medie.

Cum rămâne cu vinul preferat?

De multe ori sunt întrebat care vin îmi place cel mai mult sau care-i vinul preferat. Prefer să răspund senin, în funcție de context, de felul de mâncare asociat și de momentul în care mă bucur de acel vin. Vinul preferat este asociat cu o mâncare bună și nu se bea de unul singur, ci cu prietenii împreună.

Azi s-a potrivit o Fetească Albă Sigillum Moldaviae la Miercurea fără carne și la un număr însemnat de articole pe blog.

Cred ca s-ar potrivi și mai bine într-o zi călduroasă de vară, la răcoarea Beciului Domnesc din vremea lui Ștefan cel Mare, inclus în patrimoniul cultural al României. Acolo aș descifra și mai ușor cele 5 elemente pe care le-am enumerat, pe muzica unui cvintet de coarde cu instrumentul preferat.

Vinul e cultură și e minunat!

Semnez, pun sigiliul domnesc și declar că particip cu acest articol la Spring SuperBlog 2024.

Daniel Botea

Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.

Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei