Tentatia impartasita, jumatate depasita

Tentatii (i)rezistibile este un film de comedie care reda povestea unui grup de prieteni in lupta cu dependenta de sex. Fiecare este dependent de sex in felul lui, dar terapia este in grup, pentru ca de unul singur este mai usor sa cazi prada tentatiilor.

Fiecare dintre ei este „sexpert” atunci cand le vorbeste celorlalti despre dependenta lui, dar devine neajutorat… lasat independent 🙂

Multumita faptului ca-si impartasesc dependenta de sex (Thanks for sharing), ei pot lupta impreuna cu rezultate mai bune decat incercarile individuale.

Concluzia: prin perseverenta (nu „perverserenta” 🙂 si cu ajutorul celoralti, tentatiile pot deveni… rezistibile.

Pornind de la statistica din film, conform careia o persoana obisnuita se gandeste la sex de 15 ori pe zi, in timp ce o persoana dependenta se gandeste la sex de 15 ori pe ora, mai putem concluziona ca dependentii cad prada tentatiilor foarte des. Sunt ceea ce gandesc, asa ca viata lor este ca un (s)extra-lung metraj care se repeta din ora in ora, pe parcursul zilei.

Extrapoland si tinand seama de X-factorul multiplicator 24, o zi din viata unui dependent are tot 24 de ore, dar fiecare ora este o intreaga viata cazuta prada tentatiilor.

N-am vazut inca filmul asa ca pentru a ghici cum este ziua unui dependent (de sex) ma voi referi la cateva tentatii rezistibile si irezistibile cu care ma confrunt zilnic 🙂

La job cafeaua este moca, atat in sensul ca este pusa la dispozitie gratuit de catre firma, cat si in sensul ca ai mei colegi prefera cafeaua Mocca, pe care o macina instant expresorul 🙂

Si daca in general ceea ce este moca este si tentant, iar daca-i mai pui si zahar este o dubla dependenta, pentru mine este o tentatie rezistibila. Reusesc sa beau cam o cafea pe luna, fata de colegii mei care beau 3-4 cafele zilnic, numai la serviciu.

Fiecare dintre ei crede ca bea mai putina cafea decat consuma in realitate, insa fiecare vede cafeaua bauta de ceilalti si da sfaturi sanatoase.  O singura data au rezistat (partial) tentatiei, atunci cand au vrut sa-i demonstreze unui coleg care are probleme cu inima ca nu bea 1-2 cafelute pe zi, ci o cantitate mult mai mare. Au pus o punga noua si n-au pus gura pe cafea pana la ora 16:00, ca sa vada cat a baut respectivul 🙂 Si bause mai mult decat triplu fata de cat sustinea ca bea.

Sa zicem ca la mine tentatia cafelei este usor de biruit, pentru ca, desi este moca, nu sunt atras de cafea. Cu berea se schimba situatia, fiind printre putine produse din reclamele TV care-mi fac pofta. Poate sa fie cafeaua aburinda cu nu stiu cate alintarome, poate sa fie pateul indesat de fainosag sau batonul de ciocolata invelit cu ‘jde mii de creme. Nimic nu se compara cu tentatia spumei crescande a unei bericioaice 🙂

Dar cum mai trebuie sa merg si la job sau cu masina, pana la urma si aceasta este o tentatie rezistibila.

O tentatie irezistibila este insa online-ul, mai precis blogosfera. Aici se super-verifica chestiunea cu factorul multiplicator. Exista oameni care n-au scris in  viata lor pe blog sau bloggeri care scriu pe blog o data pe saptamana. Blogo-dependenta mea a inceput in August 2010, de cand public cel putin un articol zilnic. Cam 2-3 articole in fiecare zi. Sunt luni in care am peste 100 de articole, deci factorul de multiplicare depaseste cifra 24 in unele cazuri.

Am incercat sa rezist net-tatiei macar o zi pe saptamana si mi-am propus ca Sambata sa fie o zi exclusiv offline. Nu se poate, mai ales in cele 2 luni de SuperBlog 🙂

In schimb reusesc sa stau departe de online 2 saptamani in vacanta de vara si 1 saptamana in vacanta de iarna, chiar daca exista internet wireless acolo unde sunt cazat. Ma ajuta grupul cu care imi petrec vacantele si spre deosebire de personajele din film, prietenii si familia nu sunt blogo-dependenti 🙂

Pentru a sta insa linistit, imi planific din timp postarile pentru acele zilele, iar abstinenta consta in faptul ca nefiind online nu promovez articolele pe FB si nu aprob comentariile. Dar pe blog apar articolele zi de zi 🙂

3 saptamani offline din 365 de zile online. E mult, e putin?

Stiu ca e cam putin. Dar stiu ca ar putea fi si mai putin, asa ca am luat masuri. Stau pe calculator (online) 8 ore la job si ca bonus inca vreo 4-5 acasa. Asa ca am zis stop net-ului pe mobil, ca sa n-ajung ca in bancul cu tanarul care dupa o seara cu 3 ore fara net a trebuit sa stea acasa cu familia si a concluzionat ca… par oameni de treaba 🙂

Ca sa fie treaba clara, am amintit despre dependenta mea pentru a intelege mai bine viata personajelor din film. Daca pentru mine, la orice informatie sau intamplare fac imediat legatura cu blogul, probabil ca si un dependent de sex se gandeste la pasiunea lui indiferent daca vede un copac, o casa, o bicicleta sau un afis. Pana la urma nu este el de vina pentru ca soarta ii scoate in cale astfel de tentatii :))

Si pentru ca mi se pare mai tentant un „happy end” versificat, iata ce-am concluzionat: