Azi a cerut un coleg de blogosfera impresii despre Roma si Budapesta. In astfel de cazuri e simplu. Daca am fost pe-acolo, dau o cautare pe blog si ii dau link-urile. La Roma a fost usor. Insa acum mi-am dat seama ca despre Budapesta n-am apucat sa scriu foarte multe pe blog. Desi am fost de mai multe ori, cam vreo 3 saptamani adunate. La Borkatakomba mi-a placut cel mai mult.
Ca sa nu mai raman cu datorii la inceput de an, iata cuvenita rectificare.
Prima data la Budapesta
Am fost prima data la Budapesta in 2006, la un workshop Robert Schuman Institute timp de o saptamana. Eram acolo din toata Europa de Sud-Est, din tari care inca nu intrasera in Uniunea Europeana. Prima data am fost in Martie. Am revenit pentru inca o saptamana la final de Aprilie. Adica exact cand erau inundatiile alea pe Dunare, care au ajuns si la noi.
Eram cu trenul, in vagonul de dormit, singur in cuseta. M-am trezit eu fresh dimineata, am ridicat obloanele si-am zarit apa cat vezi cu ochii. Mi-am inchipuit ca suntem pe malul vreunui lac. M-am imbracat, am iesit pe culoar si ce sa vezi. Si pe partea cealalata apa cat cuprinzi cu ochii. Si tocmai atunci trenul lua o curba si am vazut ca doar terasamentul de cale ferata era deasupra apei. Iar pe terasament erau pusi saci cu nisip. Mai tarziu am vazut in departare ivindu-se din apa antene pe acoperisuri sau varfurile unor copaci. Abia atunci mi-am dat seama ca era inundatie si ca doar calea ferata era deasupra apei. E drept, trenul mergea foarte lin, dovada ca era un echilibru fragil.
Cand am ajuns la Budapesta, podurile pe care ne-am plimbat in Martie erau inundate. Iar strazile de sub poduri nici nu se mai vedeau de ape. Sau se vedeau urme de ierburi pe unde se retrasese Dunarea.
A doua saptamana la Budapesta
Si daca prima data la Budapesta am fost intensiv pentru cursuri, in Aprilie am avut si program de vizitat.
Am fost chiar si la Opera. Dar si pe Insula Margaret.
S-a nimerit sa fie ziua mea de nastere chiar la plecarea de la Budapesta si colegii mi-au facut o surpriza cu un tort. Nu mai am poza cu tortul dar am pastrat o poza care mi-a devenit imagine de profil pe Facebook. Atunci nu aveam Facebook, dar pentru ca aveau colegii de workshop, mi-am facut si eu. Si in cinstea lor si a surprizei de la Budapesta, mi-am pastrat chipul in poza de profil pana acum š
Sa nu uit, atunci era nevoie de pasaport ca sa calatoresti in Ungaria, Romania nefiind in UE. Am avut chiar si invitatie de la RSI, pentru a nu fi luat la intrebari la vama.
In Budapesta in 2008, 2010 si 2011.
Am mai fost la Budapesta la Robert Schuman Institute in 2008 si 2010. Si de aceasta data tot alaturi de tineri din Europa de Est si de Sud-Est. In imagine sunt alaturi de sarbi, bosnieci, ucrainieni si slovaci.
Si pentru ca organizatorii au promovat obiectivele turistice din Budapesta, le-am facut si eu cadouĀ Discover Oltenia.
Insa cea mai turistica descalecare in Budapesta a fost in 2011. Am fost initial o zi in Budapesta, 2 in Viena si am mai revenit pentru inca o zi in capitala Ungariei. De data asta am fost insotiti de ghid de turism si am vizitat mai multe locuri.
Mi-a placut din nou Dunarea si cum stiu vecinii nostriu sa o puna in evidenta.
M-a impresionat Bazilica Sf. Stefan din Budapesta.
Si bineinteles ca n-am ratat Bastionul Pescarilor.
Dar cel mai mult mi-a placut la Catacomba Vinului – Borkatakomba.
Nu ratati Borkatakomba la Budapesta
Asa cum ii sta bine unei crame, Borkatakomba este pe malul Dunarii. Am fost acolo pentru o seara traditionala maghiara si mi-a placut la nebunie.
Mai intai faptul ca se gatea in fata noastra.
Intr-un cadru natural.
Apoi programul artistic.
Si dansurile traditionale.
Noi am fost intr-un grup mare de peste 100 de persoane si am ocupat sala cea mare, in care era spectacolul traditional.
Dar pentru grupuri mai mici, poti sa iei cina intr-un butoi. In imagine este un butoi decupat astfel incat sa gazduiasa la masa 6-8 persoane.
Si asa ajung la partea cu vinul, care a fost cea mai frumoasa experienta. Pe vremea aia nu ma priceam la vinuri, dar m-a impresionat modul de servire. Nu stiu cum sa-i zic „”tulnicului” din care se punea vin in pahare.
Si mancarea a fost delicioasa. In timpul mesei a venit pe la fiecare o frumoasa localnica imbracata in costum traditional. Si ne-am fotografiat cu ea. Iar la iesirea din Borkatakomba ne astepta pe fiecare o sticla de vin cu eticheta personalizata.
Ati ghicit, pe eticheta eram fiecare dintre noi, alaturi de simpatica gazda.
Sticla personalizata costa cativa euro, nu mai stiu exact dar cred ca sub 10 euro. Am baut-o in tara dar am pastrat suvenirul din 2011.
Nu mai stiu ce fel de vin a fost, nici nu ma pricepeam atunci, dar fiind rosu si sec mi-a placut.
Acum am vazut pe contraeticheta ca a fost un Blauer Portugieser.
Nu inteleg restul etichetei dar stiu ca mi-a placut. Insa cel mai mult am apreciat ideea. Atat de mult incat pastrez inca sticla din 2011.
Acestea sunt cele mai frumoase amintiri de la Budapesta.
Spor vizitator!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
Cristian
Dupa impresia proasta ce mi-a lasat-o gara din Budapest, tu chiar ma convingi ca nu poate fi chiar asa de rau orasul asta:))
Daniel Botea
Mie mi-a placut Gara Keleti. Sau nu de aia zici š Oricum, n-am trecut-o printre obiective. Am enumerat doar obiectivele memorabile, asa au fost mai multe. Spor descoperitor!