Pai da, am executat si-o vizita prin Ploiesti, dupa ce am fost cu blogoltenii in Dealu Mare. La pas de data asta, dupa ce de mai multe ori doar am trecut prin oras cu masina.
Dupa reintoarcerea de pe Traseul 1, ne-am luat in primire camerele de la Hotel Plaisir, apoi am plecat prin Ploiesti. Pe jos bineinteles, cu obiectivul sa gasim un loc unde sa mancam. L-am gasit la un mall, ne-am ospatat, ne-am reintors pe jos si am bagat un somn odihnitior dupa 3 degustari.
Micul dejun avea un interval generos, pana la 11:00, asa ca nu ne-am grabit cu trezitul. Un singur coleg a fost mai harnic, pentru ca-si propusese sa inaugureze si piscina interioara.
Restul gastii a preferat un mic dejun tihnit. Apoi am plecat tot pe jos spre cel mai apropiat obiectiv turistic, Casa lui Nichita Stanescu.
Muzeul Memorial Nichita Stanescu in Ploiesti
Am vizitat cateva obiective turistice in Ploiesti si am avut aceeasi senzatie placuta ca atunci cand am fost prin Urlati.
Ma refer la placerea si pasiunea cu care ghizii de la muzee incearcau sa ne dea cat mai multe detalii. Se vedea pe fata lor ca le place ce fac, iar atitudinea era departe de mina obosita a angajatilor la stat.
In plus fata de Urlati, la muzeele din Ploiesti am avut permisiunea sa facem poze, evident fara blitz.
Am ajuns la Muzeul Memorial Nichita Stanescu in jurul pranzului. Am sunat la usa si cum eram un grup destul de mare, am umplut repede pridvorul casei.
Cat timp am platiti biletele de intrare, ni s-a alaturat inca o familie si apoi a inceput turul ghidat.
Am aflat detalii despre copilaria lui Nichita Stanescu, fiecare camera avand amintiri din copilaria si adolescenta poetului.
Pe peretii camerelor am vazut si o istorie a casei devenit muzeu memorial.
Interesanta mi s-a parut foaia matricola a elevului Nichita Stanescu.
Multe poze de familie si un film la final au completat placuta experienta.
Daca ajungeti prin Ploiesti va recomand sa vizitati casa lui Nichita Stanescu.
Pana atunci va las cu cateva imagini de la Muzeul Memorial Nichita Stanescu.
Casa de Targovet Hagi Prodan
Cu aceeasi pasiune am fost primiti si la Casa de Targovet care a apartinut lui Hagi Prodan.
Mult mai colorata si mai orientala decat casa memoriala Nichita Stanescu, acest muzeu ne-a dezvaluit multe despre Ploiestiul de odinioara. Aceasta casa a gazduit o vreme expozitia permanenta Nichita Stanescu, asa ca fara sa stim am avut continuare fericita a periplului nostru ploiestean.
Asa cum am remarcat si prin Urlati, strugurii sunt omniprezenti pe incurstatiile de lemn.
Fie ca este vorba despre plafon din lemn sculptat sau despre mobila de lemn, faima zonei viticole este incrustata peste tot.
Doamna care ne-a ghidat prin muzeu ne-a deslusit si „icoana de hagiu”, adusa de Hagi Prodan de la Ierusalim.
Scaunele masive de lemn cu spatarul incrustat au intregit impresia atmosferei din alte vremuri.
Mi-a placut simplitatea si functionalitatea bucatariei cu soba alba, care-mi amintea de vacantele la bunici.
Pe langa camerele principale am vizitat si subsolul, ca o crama care adaposteste tot felul de obiecte interesante.
Acolo am vazut si o genealogie a familiei lui Hagi Prodan.
La subsol mai exista inca o camera care acum este folosita pe post de depozit, dar va fi redata in curand circuitului turistic.
Am aflat toate aceste detalii la o discutie relaxata cu doamna care ne-a ghidat prin minunatia de casa de targovet.
Noi am mai fi stat la povesti, dar mai aveam si-un tren de prins spre Craiova. Am lasat pentru vizita urmatoare Muzeele Ceasului, Petrolului si alte obiective turistice. Pana la urmatoare descalecare va las cu imagini frumoase de la casa lui Hagi Prodan.
In loc de concluzii dupa vizita din Ploiesti
Nu puteam sa plecam din Ploiesti fara sa mancam ceva de pranz, asa ca ne-am oprit la Magic Wok.
A fost locatia cea mai apropiata de Casa de Targovet si-am zis sa mancam ceva pana cand ajungem la Craiova.
La restaurantul cu specific oriental am mancat tot felul de bunatati cu sau fara „urechi de lemn”.
Pentru ca eram un grup destul de mare, cativa ploiesteni din apropiere s-au mutat la o alta masa. Asa am format o masa prelungita, cam cat sa incapa un metru de bere 🙂
Astea sunt gesturile care raman in memorie dupa prima vizita prin Ploiesti. Plus amabilitatea personalului si rapiditatea cu are am mancat, desi eram cam multi, iar timpul pana la tren cam mic 🙂
Am avut timp totusi si de un desert inedit pe baza de dovleac, din care am gustat si eu. Nefiind prea dulce a fost chiar pe placul meu.
Apoi ne-am imbarcat in 3 taxiuri chemate de gazde la Magic Wok, ura si la gara. La gara Ploiesti Vest, pentru ca republicanii au mai multe gari.
La gara invalmaseala mare, pentru ca trenul CFR care trebuia sa ajunga inaintea Softransului oltenesc avea 80 de minute intarziere. Drept urmare toata lumea incerca sa se urce in trenul in care aveam noi bilete.
Cum in Softrans poti sa iei bilet in tren, cu greu am ajuns la locurile noastre. Spre deosebire de Nasul care nici n-a ajuns la noi pana la Bucuresti, cand s-au mai calmat lucrurile.
Insa am ajuns cu bine la Craiova, ceea ce conteaza cu adevarat dupa o expeditie de 2 zile pe meleaguri ploiestene.
Spor calator!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
