La 30 de ani, cateva amintiri de la Craciunul din ’89

Aseara am baut un vinars Miorita XO, vechi de 30 de ani. Mi-am dat seama ca era de pe vreama cand eram in Decembrie ’89 in armata la Lipova. Asa se face ca am prins Revolutia in toale militare si-mi amintesc un altfel de Craciun la 30 de ani de atunci.

Eram TR-ist, adica soldat cu Termen Redus. Pe vremea aia erau soldati in termen si soldati cu termen redus, care faceau armata 9 luni inainte de facultate.

TR-ist la Lipova, dar mai mult agricultor

Pe vremea lu’ceasca recolta din agricultura se strangea cu studentii, elevii si militarii. In liceu mergeam in practica agricola 1 luna dupa ce incepea scoala. Dupa ce-am terminat liceul si am dat examen la facultate, am fost incorporati in armata, cu termen redus. Adica doar 9 luni, in comparatie cu 1 an si cateva luni cat faceau armata cei care nu luasera la facultate. In armata am prestat mai multa agricultura decat in liceu.

Am fost la cules de porumb, la cules de sfecla si la sortat de cartofi.

Culesul de sfecla m-a afectat, in sensul ca noaptea visam campuri nesfarsite de sfecla, pe care trebuia sa le incarcam in remorci. Cam asa se si intampla. Dimineata ne aratau ofiterii o linie la orizont, unde urma sa mancam la pranz. La inceput am crezut ca glumesc, insa pe urma am vazut ca acolo ajungeam cu culesul. Si continuam si dupa pranz, pana seara.

Sfecla de zahar era foarte mare, abia reuseam s-o scoteam din pamant si s-o aruncam in gramezi. Apoi venea un tractor si trebuia sa aruncam sfecla in remorca. Unele bucati erau atat de mari ca le balansam de cateva ori inainte de a le arunca.

Dupa culesul de sfecla am depus juramantul. Au facut parintii excursie la Lipova si au venit sa ne vada la juramant. Am defilat, am jurat si dupa evenimentul solemn ne-am intalnit cu parintii. Cand ne-au vazut cu mainile negre, ne-au intrebat daca noi ne mai spalam pe maini. Nu uitasem obiceiul, insa nu se mai luau petele de la sfecla ­čÖü

Si cei care erau la facultate mergeau in practica, insa eu n-am mai prins.

La cules de porumb prin zapada in Decembrie ’89

Cu 2 saptamani inainte de Revolutie noi culegeam porumb prin zapada. Se imbinau activitatile de instructie cu cele de agricultura. Insa evenimentele din ’89 ne-au prins la instructie. Eram la o tragere pe Dealul Soimos. Regula era ca inainte de a ajunge la aliniamentul de tragere sa se dea un semnal sonor cu goarna. Apoi urma comanda „Pe aliniamentul de tragere, inainte mars”. In mod normal urma tragerea, apoi reveneam in pluton. Doar ca acum dupa ce am ajuns la aliniamentul de tragere a urmat „La loc comanda”. Apoi mars fortat pana la unitate.

Mai facusem noi marsuri fortate, insa acum era diferit. Drumul spre unitatea trecea printr-o zona cu multe case, la portile carora iesise lumea si se uita ciudat la noi. Femeile plangeau si isi faceau cruce iar noi nu intelegeam ce se intampla. Cand am ajuns in unitate se zvonea ca e alarma de razboi, ca ne-ar fi atacat ungurii. Cei care erau din Timisoara stiau ce se intamplase, insa nu avusesera curaj sa ne spuna.

Mai tarziu am aflat ca fusese cod „Radu cel Frumos” pe 17 Decembrie.

’89 cu momente ciudate si Craciun in unitate

Primul moment ciudat a fost la revenirea in unitate. Fiind Duminica, multi ofiteri erau acasa iar pe unii i-a prins alarma destul de ametiti. Ei bine, atunci a fost ciudat. Unii ziceau ca de ce am luat rucsacii cu noi. Ii duceam la loc si veneau altii spunuand sa ne ducem dupa rucsaci. Ba unii mai aprigi chiar amenintau ca daca cineva nu executa ordinele va fi impuscat.

De obicei cand faceam exercitii de alarma, trebuia sa punem p─âturile la geamuri si apoi sa ne grupam fiecare la locul lui. Unii carau lazile cu munitie, altii luau rucsacii si ne intalneam toti gata de lupta. Dar cand a fost alarma reala, a fost cu totul diferit.

Au mai fost si alte amanunte diferite. S-a dublat numarul de soldati din garda si la fiecare post erau acum cate 2 soldati.

Un alt moment ciudat au fost cand ne-au dat munitie de razboi. Inainte de tragere, numaram gloantele, semnam de primire si dupa tragerea trebuia sa inapoiem tuburile. Ei bine, atunci ne-au dat munitie fara sa mai numere nimeni. Au desfacut niste cutii mari de tabla ca niste conserve uriase. Si am avut gloante si-n incarcatoare si-n buzunare si peste tot.

Asta s-a intamplat inainte de plecarea la Arad. Inarmati pana-n dinti, am ajuns de la Lipova la Arad cu un autobuz. Era seara iar in centru era manifestatie. Vedeam oameni cu banderole pe brate sau pe frunte si, mai ales, se auzeau scandarile.

Amintiri la 30 de ani dupa 21-22 Decembrie 1989

Atunci am auzit prima data „Jos Ceausescu”, „Jos Dictatorul”, „Noi suntem poporul”, „Armata e cu noi”.┬áAjunsi in centru, am vazut ca oamenii ingenuncheau, spuneau Tatal nostru si scandau „Vrem sa avem Craciun”. Atunci am vazut prima data si tricolorul decupat, din care se scosese stema comunista.

Am fost chiar in fata Consiliului Judetean Arad, cu armele la piept, in fata pietei pline de manifestanti. Auzisem tot felul de zvonuri ca la Timisoara securistii au tras din spate si-n soldati si-n manifestanti. Si la Arad, trupele de securitate erau in spatele nostru. Atunci am vazut prima data scutieri si ABC-uri, niste masini blindate mai mici si mai rapide, folosite de securitate.

Din fericire au fost si ofiteri care ne-au linistit si ne-au spus ca nu va da nimeni ordin de tragere. Ne-au mai zis ca au rude in Arad. Pe vremea aceea regimul avea grija ca soldatii sa faca armata in alte zone. Cei din Arad erau trimisi in alte zone, cei din Craiova erau trimisi langa Arad si asa mai departe. Insa multi dintre ofiterii de la Lipova erau din zona.

La instruire ne zisesera sa nu acceptam mancare sau bautura de la manifestanti. Insa am baut ceai cot la cot cu ei si am stat de vorba. Ne-am dat seama ca nu erau nici teroristi, nici fascisti sau alte inchipuriri debitate la TVR.

Am dormit pe bancile liceului

Ne-au schimbat soldatii de la alte batalioane si pe la ora 02:00 ne-am dus la liceul de langa Consiliul Judetean. Acolo ne-au dat niste conserve, am mancat si am dormit in banci, intr-o sala de clasa. Alti colegi au dormit chiar in Consiliul Judetean, unde era mai cald. Ei ne-au spus dimineata ca s-au trezit si nu mai erau scutierii acolo. Plecasera in timpul noptii.

la 30 de ani

Nu mai tin minte daca pe 22 am mai apucat sa stam in fata Consiliului Judetean Arad, insa am plecat inapoi in unitate dupa fuga ceausestilor.

Acum poate e greu de crezut ca atunci nu stiam nimic. La TVR era doar probaganda iar informatiile veneau din zvonuri sau din ce se mai auzea la Europa Libera. Insa noi fiind in armata, eram destul de izolati.

Greu de inchipuit cum era la 30 de ani de atunci

A propos de Europa Libera, am gasit programul TVR din data de 20 Decembrie 1989.

  • 19:00 – Telejurnal.
  • 19:25 – ├Än dezbatere: Documentele Congresului al XIV-lea al PCR. Conceptia Stiintific─â, revolutionar─â a Partidului Comunist Rom├ón privind progresul multilateral al patriei, Documentar.
  • 19:50 – M├óndria de a fi cet─âtean al Rom├óniei socialiste. La temelia viitorului ÔÇô faptele noastre de munc─â si creatie.
  • 20:10 – Tr─âim decenii de ├«mpliniri m─ârete. Versuri si c├óntece patriotice, revolutionare.
  • 20:40 – Puternic─â mobilizare pentru ├«ndeplinirea exemplar─â a planului pe luna decembrie si pe ├«ntregul an.
  • 21:00 – File de glorioas─â istorie. Puterea faptelor de net─âg─âduit.
  • 21:20 – Generatia Epocii Nicolae Ceausescu ÔÇô generatia victoriei socialismului ├«n Rom├ónia. Centrele de creatie si cultur─â socialist─â ÔÇ×C├óntarea Rom├ónieiÔÇŁ pentru tineret
    ÔÇô tribune ale educ─ârii patriotice, revolutionare, ale promov─ârii noului.
  • 21:40 – Te c├ónt─âm, iubit─â tar─â! Muzic─â usoar─â rom├óneasc─â.
  • 21:50 – Telejurnal.
  • 22:00 – Inchiderea programului.

Craciun dupa 30 de ani

Dupa 30 de ani de la evenimentele din ’89 nu intelegem de ce-au murit oameni dupa plecarea ceausestilor. Insa nimeni n-a fost gasit vinovat pentru acei morti. Pare ca incep sa se miste lucrurile, desi zambaretul Iliescu spune ca ar trebui „sa incetam sa mai cautam vinovati”.

Urmasii celor omorati atunci in Romania nu au aceeasi senintate. Si pe buna dreptate. Pentru ei Craciunul inseamna mai inainte durere si nedreptate.

Sa speram ca vom afla candva adevarul. Pana atunci va las cu imagini de acum 30 de ani de la Arad.

Si cu alte amintiri din armata.

Spor limpezitor!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.