Despre Turcia nu stiam sa spun mai nimic din experienta proprie. Acum mi-am facut o parere personala vizitand cateva obiective impresionante, dar mai ales cunoscand diversi oameni in infotrip. Din punctul meu de vedere oamenii sunt primii care influenteaza experientele, indiferent de frumusetea obiectivelor turistice vizitate.
Circuitele Antalya – Efes – Pamukkale si Cappadocia – Konya – Antalya sunt unul mai frumos ca altul. Dar si mai frumosi au fost oamenii alaturi de pe care am decoperit Turcia.
Omul sfinteste locul
Ca sa incep cu un exemplu simplu, la schimbarea avionului in Istanbul abordarea umana a facut diferenta. Eram in grupul cu agentiile de turism si creatorii de continut cand ne-am dus spre poarta de securitate.
S-a deschis un nou coridor si cativa dintre noi am fost invitati pe acolo. Doar ca atunci cand mi-a scanat doamna biletul, pe ecranul scanerului era un X pe fond rosu. La colega de avion care avea loc langa mine se afisa verde pe scaner. Degeaba i-am aratat noi doamnei ca aveam bilete alaturate in avion, ea se uita doar la scaner si zicea ceva in limba turca, aratand spre alta zona.
Am strigat-o pe Gabi, conducatoarea grupului nostru si mi-a recomandat sa trec prin cealalta parte, prin care trecusera restul colegilor. M-am dus acolo si pe scaner tot rosu se afisa. Doar ca responsabilul stia sa se informeze si din bilet, nu doar de pe scaner. S-a uitat pe bilet, a vazut ca erau ok si destinatia si cursa, apoi mi-a facut semn sa trec.
Acelasi lucru s-a intamplat si dupa ce-am trecut de controlul de securitate. Inainte de a urca in avion, la scanarea biletelor la unii colegi era o eroare care afisa rosu pe scanner. In acest caz, insotitorii de zbor verificau numele de pe pasaport si numele de pe bilet, apoi cu zambetul pe buze ne invitau in avion.
De-asta spun ca factorul uman poate fi mai important decat un obiectiv impresionant sau decat o eroare de program 🙂
Despre Turcia dupa primul contact cu turcii din grup
In Antalya la iesirea din aeroport ne-a asteptat Aytac, organizatorul infotripului, cu lista facuta. Fiecare dintre noi se regasea in tabelul in care astepta sa fie bifat. La autocar ne astepta Ozy, celalalt turc vorbitor de limba romana. Dar nu oricum, ci cu buchete de flori pentru colegele noastre. Iar pentru toti, la bordul autocarului am avut apa la discretie.
N-a fost lung drumul pana la hotelul din Antalya, insa Ozy n-a tacut o clipa, incercand sa ne povesteasca despre toate hotelurile pe care le intalneam in drum.
La cazare a trebuit sa completam cateva formulare, insa pasapoartele le-am lasat la Ozy pentru a nu pierde mult timp cu formalitatile.
Cand am revenit din camera ne-am recuperat pasapoartele si am mers la masa, unde ne asteptau reprezentantii Upon Tour.
Am baut sampanie (vin spumant) si am ciocnit o bere, apoi am schimbat carti de vizita si am povestit. Din grupul turcesc doar Aytac si Ozy vorbeau limba romana, insa toti ceilalti vorbeau engleza. Am aflat ca unii dintre ei erau turci cu radacini in Rusia sau tatari cu radacini in Crimeea. Le-am povestit despre Craiova si despre vinuri, in timp ce beam whisky si rontaiam alune. Aytac si Ozy vizitasera deja Craiova, sper ca o vor vizita si ceilalti din echipa Upon Tour.
Prima seara s-a incheiat la discoteca hotelului, unde juniorii de la Galatasaray Istanbul dansau pe muzica turceasca. Ozy s-a bagat in mijlocul lor si le-a batut ritmul din palme, fiind urmat de o gramada de copii. Am dansat si noi pe propriile ritmuri, pana aproape de final.
Aytac a aparut mai tarziu, dar nu s-a lasat pana cand n-a pus cateva manele romanesti in discoteca. Eu nu sunt amator de manele, dar cum ritmul este asemanator cu al dansurilor turcesti, pustii de-acolo erau in delir.
Daca Aytac este pasionat de manelele romanesti si de jocuri gen Brasoveanca, in schimb melodia preferata a lui Ozy este „Ma iubeste femeile”, a lui Margineanu.
Le-am facut pe plac amandurora. Am cantat din Margineanu pentru Ozy, iar Brasoveanca am jucat-o chiar in ambarcatiunea care ne plimba prin Delta Dalyan.
Tot cu Brasoveanca s-a incheiat seara turceasca in ultima zi din Cappadocia.
Despre Turcia alaturi de romanii din grup
Cum in timpul celor 7 zile am strabatut peste 2000 de km in autocar, am interactionat mai mult cu vecinii de calatorie. Ozy ne-a rugat sa ne pastram locurile pe care ne-am asezat prima data, astfel incat sa-i fie mai usor la numarat. Pai da, inainte de fiecare plecare Ozy ne numara si se asigura ca suntem toti.
Cu Calin (sau Catalin cum a fost botezat de cativa) am fost coleg de camera si de autocar.
Ximena si Sensy ne-au fost vecine de autocar si de multe ori si in camere alaturate la hotel.
Ne-au cedat vinul gasit in camera in prima seara, insa l-am baut impreuna in croaziera prin Delta Dalyan.
Ne-a prins foarte bine, la cat era de frig. Daca va reamintiti dialogul despre costumul de baie, Ximena era cea care intreba.
I-am pus in evidenta „graseiajul” ajutat de Rica 🙂
Cum in numele Ximena nu este niciun „r”, eu i-am zis Xinomavro. Asta pana cand a baut Tequila si asa i-a ramas numele, ca Ximena era mai greu de retinut. Cat despre Sensy, a fost botezata cand Sissy, Sandy sau Sexy 🙂
Tot in fata noastra in autocar au stat Paula si Ilinca. Am aflat ca Paula a fost eleva Ilincai, Ilinca fiindu-i chiar si diriginta.
Doamna directoare adjuncta ne-a incantat cu rasul molipsitor, dar n-am reusit s-o convingem sa bea o gura de vin cu noi.
In spatele nostru au stat Gabi si Csilla. Pe Csilla am innebunit-o de cap cu ritmul Hava Nagila, cu care ramasese in memorie chiar si dupa revenirea in Romania 🙂
Daca Gabi era responsabila cu amanuntele despre viitoarele circuite, Csilla a fost mai tot timpul cu aparatul foto la ochi. Prilej de glume cu si despre obiectiv 🙂
In spate dreapta au fost Cristi si Camelia de la Touropa Craiova, cu care am vorbit mai multe pe drumul de intoarcere de la Bucuresti la Craiova.
In spatele autocarului au fost Victor si Serin, actorii grupului. Aici nu interpretau, chiar le era frig 🙂
Initial Viorel a stat in fata, dar pe urma a cedat locul unei doamne si a venit langa mine.
Cam acesta a fost grupul vesel din autocar, completat cu Alex si Iustin in momentele de balaceala si huzureala de la piscina hotelului. De-asta mi-am si permis sa fac cateva meme cu cei din grupul vesel.
Alex a fost inspirat sa aduca un tricolor cu el, iar eu m-am afisat cu esarfa alb-albastra de la handbal.
Despre Turcia si despre vinurile locale
M-am documentat despre vinurile turcesti inainte de a pleca in infotrip. In Turcia am avut ocazia sa beau de mai multe ori Öküzgözü (Ochi de Taur) si mi-a placut de fiecare data.
Mi-am luat si acasa o sticla de Öküzgözü din zona Cappadocia, insa n-am degustat-o deocamdata.
Vin turcesc am baut mai ales seara, la un pahar de vorba alaturi de colegii de infotrip. Pai da, ca am fost prevazator si mi-am luat la mine un desfacator. Cum pe parcursul infotripului am primit sau cumparat fiecare cateva sticle de vin rosu si rose, seara am avut material de degustare.
In timpul meselor de pranz am baut mai mult bere si o singura data un vin alb, cand am avut peste in meniu.
A propos de mese, vremea a fost suficient de calda incat in primele zile sa mancam intr-o gradina strajuita de lamai si portocali.
In aer liber am facut si una dintre poze de grup, in timp ce in interiorul restaurantului se desfasura o nunta turceasca.
Despre Turcia si bucataria turceasca
Am mancat foarte multe supe creme, de rosii, ciuperci si diverse legume.
Si peste am avut de vreo 3-4 ori, spre bucuria mea. Ceapa cruda am avut o singura data, insa am recuperat pe final de infotrip cu rondele de ceapa pane. Iar branza a fost mai mereu.
Foarte buna mancarea si mai ales foarte diversificata. Mi-au placut foarte mult legumele bucatarite de turci, fie ca au fost morcovi la tigaie, ardei copti, salata de vinete sau dovlecei copti. Iar muraturile si ardeii iuti au fost mereu prezenti.
Si carnea a fost foarte buna, atat sub forma de chiftele de toate formele si marimile, cat si in forma de frigarui.
La cateva mese am avut si carne de vita, foarte gustoasa.
Mi-a placut mult si tocanita de cartofi si carne in oale de lut, intr-o prezentare spectaculoasa.
Alte bunatati din Turcia
Despre Turcia si dulciuri mai putin am sa va spun, pentru ca nu prea mananc. Nici cafea nu prea beau, in schimb nu puteam sa ratez o cafea turceasca facuta la nisip.
Cu ocazia asta am gustat si Salep de la colegele de masa. Foarte aromat si interesant.
Despre Turcia stiam ca este exportator de portocale si lamai. Insa mi-a placut mult si fresh-ul de rodie, care era pe toate drumurile si la toate popasurile.
A propos de rodie, pare a fi fructul omniprezent in Turcia. L-am intalnit in fresh, in sos pentru salate, in bauturi alcoolice si chiar in ingredientele pentru colorarea covoarelor.
Nu in ultimul rand am baut si-un vin fiert in zona Goreme. Insa nu la cana cum se obisnuieste la noi, ci chiar intr-un pahar mare de vin.
Foarte bun si mai ales binevenit, avand in vedere ca in Cappadocia era zapada si vant rece.
La Istanbul am avut timp doar de gustat o pida gigantica, alaturi de un pahar de Ayran.
Cum ne-am distrat in Turcia
In afara de vizitele la obiective, am avut cateva seri in care am iesit la plimbare.
Cum am fost mereu pe coasta diverselor mari, intr-o seara am iesit la plimbare pe faleza. Ne-a prins foarte bine dupa multele ore de mers cu autocarul. Cand s-a terminat faleza ne-am oprit la un bar, pe care l-am si umplut 🙂
Ne zisesera oamenii ca este seara latino, dar nu stiam ca au au acolo participanti de la un club de dans. Chiar si asa profesionisti si antrenati cum erau, tot nu ne-au eclipsat.
Victor si Serin au tinut sus stacheta in seara de latino.
Iar Viorel nu s-a lasat pana cand n-a dansat si cu chelnerita turcoaica responsabila de masa noastra.
Pe urma am nimerit intr-un alt bar in care era muzica rock. Daca piesele turcesti nu le stiam, la ritmurile internationale le-am tinut isonul 🙂
Seara la hotel
In alta zi, mai intai ne-am plimbat cu picioarele goale in Februarie printre izvoarele termale din Pamukkale. Apoi seara ne-am relaxat la piscina termala si la sauna de la hotel.
Doar ca dupa atata balaceala si palavrageala pana la 23:00, cand s-a inchis piscina, ne cam lovise foamea. Noroc cu baiatul de la bar, care ne-a adus de la bucatarie masline, paine si branza.
Au mers de minune cu vinul luat pana la inchiderea barului si cu ce-am mai avut noi prin sticle.
Cel mai bine ne-am distrat insa la seara turceasca, unde am dansat atat pe ritmuri turcesti cat si internationale.
Nu ne-am lasat pana cand n-am incheiat seara cu Brasoveanca, Menneaito si Macarena. Restul „delegatiilor” plecasera cand eram noi mai incalziti, dar a trebuit sa ne oprim si noi la miezul noptii. Fiind inca pandemie, la 12 noaptea se dadea stingerea peste tot.
Noroc ca la hotel am gasit un separeu in care am mai stat la un pahar de vin si de vorba, ca pentru ultima seara.
A fost o saptamana frumoasa, cu multe obiective vizitate si cu multe momente vesele. Probabil ca daca n-ar fi fost o comunitate atat de faina ni s-ar fi parut si programul mai obositor. Insa nici nu ne-am dat seama cand au trecut cele 7 zile de infotrip, iar amintirile despre Turcia sunt deosebite.
Spor calator!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
