Ne-am bucurat si de frumusete naturala la vizita in Sokobanja, nu doar de vin si mancare buna din produse locale 🙂 Dar sa le luam pe rand.
Lepterija, la 2 km de Sokobanja
In zona de picnic Lepterija poti sa ajungi la pas printr-o carare prin padure. Sau pe drumul pietruit, pe jos sau cu masina.
Este o zona plina de verdeata, cu susurul Moravitei si cu ciripit de pasari.
Traseele sunt marcate, exista cosuri de gunoi si bancute sau masute pentru popasuri.
Am aflat legendele legate de Lepterija de la Vesna.
George ne-a spus la randul lui legenda soimului care da numele localitatii Sokobanja, in timp ce ne bucuram de aceasta frumusete naturala in Lepterija.
In departare se zareste Stanca Maicii Domnului, pe care unii o vad, iar altii nu.
Am intalnit numeroase grote cu nume de haiduci, care acum sunt amenajate ca adaposturi de ploaie si zone de picnic.
Pe muntele din apropiere se vad ruinele cetatii medievale Sokograd. Sa tot mergi pe astfel de carari, dar mai trebuia sa ajungem la o alta frumusete naturala, Cascada Ripaljka. Insa pana sa ajungem acolo, va las cu mai multe imagini de la Lepterija.
La intoarcere ne-am luat si suveniruri, unii magneti de frigider, alti diverse rachiuri aromate.
Cascada Ripaljka, frumusete naturala si restaurant primitor
Mult mai spectaculoasa este cascada naturala Ripaljka (Saritoarea).
Dupa ce George ne-a explicat de unde-i vine numele, da-i si pozeaza imagini cu cascada.
Mai intai am facut o poza de grup, apoi in grupuri mai mici sau poze individuale.
Sunt 2 pozitii tocmai bune de imortalizat.
Insa mie mi-a placut mai mult pe podul de lemn. Se vede cat sunt de incantat 🙂
Si mai incantat am fost sa aflu ca la cativa pasi de cascada este Restaurantul Ripaljka. Radem, glumim, ne plimbam si ne pozam, insa ni se cam facuse foame.
Noroc ca aici ne astepta masa pusa, cu tot felul de bunatati.
Uite si o frumusete naturala savuroasa, care s-a terminat prima 🙂
George ne-a invatat cum sa dam Noroc si Ziveli cu dunje rakija (rachiu de gutuie), uitandu-ne in ochii celorlalti.
Dupa aperitiv si noroc, a venit si friptura.
Pai hai noroc cu vin rosu, daca tot am dat-o in nostalgii pe vechi melodii sarbesti.
Nu glumesc, chiar Nostalgija se numea vinul obtinut din Vranac si Merlot.
Hai sa fie cu noroc!
Pestera Bogovoninska, frumusete naturala de vizitat pe orice vreme
Dupa cele 2 obiective naturale vazute in prima zi, in ziua urmatoare am avut si mai multe de vizitat. Doar ca din motive de vreme (toata ziua a plouat), am renuntat la Felix Romuliana si la urcarea pe muntele Rtanj.
Noroc ca muntele-piramida il imortalizasem la venire, cand era soare.
N-am ratat Pestera Bogovinska (Pestera lui Dumnezeu), unde temperatura este constanta indiferent de vremea de afara.
Singura problema ar fi fost sa se mai opreasca lumina. Se intampla mai ales cand ploua, cum a glumit George.
N-a fost cazul, asa ca am luat la pas cei aproximativ 500 de metri vizitabili. Pestera a fost cercetata si amenajata pe o lungime de 7 km, in perioada 1938 – 1978. Au dat o mana de ajutor muncitorii de la mina din zona.
Vremea rece si ploioasa mi-a consumat repede bateria DSLR-ului, noroc cu filmarile de pe mobil.
Insa am facut si cateva poze in pestera, din care am ales cateva si aici.
Stalactitele si stalagmitele formate in mii de ani sunt spectaculoase si au diverse denumiri, pe care le-ati auzit in materialul video.
Mi-a placut ca pe langa denumirile locale, cu nume de haiduci, erau si unele internationale gen Niagara.
Daca ajungeti in zona, neaparat de vizitat aceasta frumuste naturala.
Spor vizitator!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
