Pana de curand habar n-aveam ce inseamna un punct gastronomic local. Pe primul l-am descoperit in vara pe Transalpina, la Stana Stefanu, intr-o expeditie cu blogoltenii. Bazat pe specificul montan si pe traditia pastorala a zonei, bunatatile degustate pe Transalpina au legatura cu mancarurile pe baza de oaie. Ba chiar Tocanul de oaie este un produs traditional cu care bacita Marioara se mandreste.
Toamna nu-i ca vara, asa ca in Nestiuta Hunedoara am descoperit al doilea punct gastronomic local la Cutin, cu alt specific alpin. Acum stiu si-n teorie si-n practica despre ce-i vorba, asa ca va recomand sa nu ratati o astfel de experienta.
Punct Gastronomic Local Cutin, in Pestisu Mic
La Cutin am descoperit bunatati specifice Tinutului Padurenilor. Despre placintele padurenesti am aflat inainte de pandemie, tot intr-o expeditie cu bloggerii prin HD.
Acum, dupa ce am inceput sa cunoastem Hunedoara Nestiuta la Pestisu Mic, ne-am reintalnit cu placintele padurenesti si cu alte bunatati din zona.
Dar mai intai de toate am fost intampinati de familia Mircea in costume traditionale, frumoase, colorate si cu tot felul de semne cusute. Daca imbracamintea barbateasca este in culori putine si sobre, in schimb imbracamintea feminina este plina de culoare.
De parca nu eram suficient de incantati, feciorul gazdelor ne-a incantat cu cateva ritmuri din zona „executate” la saxofon. Desi primele pasaje mi s-au parut cam lente, cand a iutit ritmul se vede si pe inregistrare ca bateam din picior 🙂
As fi incins si-o batuta alaturi de gazde, dar sa nu uitam pentru ce am venit.
Fiind vorba despre un punct gastronomic local, bunatatile culinare au fost in centrul atentiei. Insa portul si melodiile traditionale au pus si mai bine in evidenta gastronomia din zona.
Ca sa ne facem pofta de mancare, am gustat o tarie facuta in casa. Am dat noroc cu gazdele, le-am urat sanatate si sa aiba multi oaspeti care sa viziteze aces punct gastronomic local si sa le savureze bucatele.
Buna de tot taria, s-a desfundat nasul rapid, desi nu era infundat 🙂
In timp ce se facea tocana in ceaun, am aruncat o privire in bucatarie, unde bunica pregatea placinte padurenesti.
Una cate una, s-a facut mare gramada, ca si noi eram destui in vizita la acest punct gastronomic local 🙂
Apoi Daniel Dobrutchi, primarul din Pestisu Mic, ne-a anuntat ca este gata ceaunul cu tocana.
Asa arata in farfurie, alaturi de tarie si de o bucata de mamaliga. Am avut si paine facuta in casa, dar am apreciat-o doar in poza. La masa am preferat mamaliga cu tocana.
Pai da, ca nu putea sa lipseasca mamaliga din meniu. Ba noi, fani branza, am cerut si-o branza de casa, care s-a evaporat rapid cu mamaliga calda 🙂
Am mai mancat tocana si acasa, dar nu se compara cu cea facuta la ceaun, in aer curat de munte. Iar alaturi de mamaliga, experienta senzoriala locala este extraordinara.
Mai o gura de tocana, mai una de tarie, mai o vorba cu gazdele, nici nu stiu cum a trecut timpul. Cand au venit placintele padurenesti eram deja ghiftuit, dar am mai facut un efort.
Am facut si o fotografie de grup satisfacut, ca sa imortalizam momentul.
N-am ratat o poza personala cu gazdele, ei in costume traditionale, eu in tricou de blogger 🙂
Apoi ne-am hotarat sa facem drumul inapoi spre pensiune pe jos, chit ca erau vreo 9 km. Insa la atatea bucate, unele mai bune ca altele, se cerea miscare corespunzatoare.
Am selectat doar 10 imagini dintr-o experienta de nota 10, insa va las cu mai multe poze de la Cutin.
Evenimentul Hunedoara Nestiuta si vizita la Cutin – punct gastronomic local – au fost organizate de Primaria Pestisu Mic, Pensiunea Fanu si Calin Bobora.
Cum comuna Pestisu Mic are 9 sate componente, pana la viitoare vizita in zona Daniel Dobrutchi ne-a spus ca se mai pregatesc inca 2-3 locatii pentru puncte gastronomice locale.
Pofta buna si la mai mare!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
