La Timisoara am ajuns impreuna cu blogoltenii mai ales pentru Expozitia Brancusi. Insa aceasta este doar o mica parte din Capitala Europeana a Culturii 2023. Iar evenimentul in sine este doar o mica parte din istoria Timisoarei. Ca sa intelegem cat mai mult din „mica Viena”, am avut in program un tur ghidat #prinTimisoara.
Tur ghidat prin Timisoara cu Ludovic Satmari
Daca vrei sa stii cat mai multe lucruri despre un oras, trebuie sa-l descoperi la pas. Am aflat acest secret prin ’94 cand am fost prima data in Franta. Ghida noastra Madou (Madeleine) a insistat pe aceasta modalitate deseori neglijata.
N-am neglijat experientele trecute, asa ca la Timisoara mi-am amintit de sfaturile „ghidusei” din Paris. Ne-a indrumat imaginatia si pasii Ludovic Satmari, de la Timisoara City Tours.
Ludovic ne-a intampinat langa turnul cetatii, despre care am aflat si primele detalii.
Desi vremea era insorita, temperatura a fost sub zero grade, daca va intrebati de ce eram asa de infrigurati.
Ne-a zis Ludovic sa ne imbracam „ca la taiat de porc”, insa nu ne gandeam ca va fi chiat atat de frig. Noroc ca ne-am plimbat mai ales prin zone insorite.
Am aflat despre stapanirea turceasca si austriaca a orasului de pe Bega, apoi despre scurta perioada cand Banatul a fost o tara separata.
Incursiunile in istorie ne-au dat ocazia sa aflam despre semnificatia unor cuvinte ca „putred de bogat” si „bate in lemn”.
Primul se refera la persoanele bogate, care erau ingropate in interiorul bisericilor, sub lespezile de piatra. Nn se putea sapa foarte mult, din cauza panzei freatice. Iar vara mirosul din biserica era de putred, de la bogatul de sub lespezi.
Batutul in lemn n-are neaparat legatura cu „Doamne-fereste, bate-n lemn”. Ci cu batutul unor cuie in lemn, prin care se „fixau” acolo toate nenorocirile. Traditia a fost perpetuata de „calfele calatoare”. Asa au aparut „copacii de fier””, care erau copaci sau lemne in care se batusera atatea cuie incat deveneau „de fier”.
Am mai vazut un astfel de stalp de lemn tintuit la Casa Calfelor din Sibiu, dar n-am stiut care este semnificatia.
A propos de mica Viena, nu doar in capitala austriaca exista monumente care amintesc de ciuma, ci si in Timisoara.
Stupii si machetele descoperite in orasul de pe Bega
Un alt simbol timisorean pe care l-am descoperit cu ajutorul lui Ludovic este stupul. Acesta apare pe mai multe cladiri din Timisoara, care de-a lungul timpului au fost banci. Daca ati auzit de Banca Albina, probabil ca stupul vi se pare un simbol familiar.
Insa cel mai mult mi-au placut „hartile” si machetele din oras.
Am pornit de la Cetatea Timisoarei de pe vremea stapanirii turcesi.
Am trecut la macheta cu linii drepte in stil nemtesc din perioada austriaca.
Si am terminat la o recapitulare pe macheta actuala a centrului Timisoarei.
A propos de harti si de luat orasul la pas, am imortalizat un astfel de moment aici.
In ciuda frigului patrunzator Ludovic ne-a dat multe motive de zambit.
A fost un tur clasic, relaxat si binevenit. Bine, dupa toate cele aflate, ar trebui sa mai venim de cateva ori ca sa descoperim toate locatiile prezentate.
In grupe mai mici sunt dispobibile tururi gastronomice sau degustari de vinuri locale. De ce nu un tur mare al Timisoarei, in care turul clasic este completat cu vechile cartiere ale orasului:
- Fabric,
- Elisabetin,
- Iosefin.
Pana atunci ne-am luat la revedere cu o poza de grup in fata Operei.
In loc de concluzie, ne-a placut si vrem sa mai venim. Deja avem reperele luate, am gasit cazare in Timisoara la Hotel Arizona.
Expeditia am facut-o cu un autocar inchiriat din Craiova de la Palace Tour.
Ramane ca experientele sa fie continuate, iar obiectivele povestite de Vic sa fie detaliate.
Spor vizitator!
Blogoltean verde ca prazul si natural ca Aloe Vera.
Informatia utila impartasita este remediul natural contra ignorantei
No Responses